TRIMITE PRIN

Dániel Kiss, poet popular din Chesău

Publicare: 2010-11-23
Autor: BAJKÓ Árpád



Dániel Kiss s-a născut la 9 august 1924 în partea de sud-est a judeţului Cluj, la Chesău, localitate situată în partea interioară a Câmpiei Transilvaniei şi aflată la circa 45 de kilometri de oraşul Cluj. Este cel de-al patrulea copil al lui Ferenc Kiss şi Erzsébet Kiss. În familie au fost şase fraţi - doi băieţi şi patru fete - aceştia, după îmbolnăvirea neaşteptată şi ulterior moartea tragică a părinţilor, au ajuns timpuriu orfani. După naşterea fratelui mai mic, în 1933 le-a murit mama, urmată cinci ani mai târziu de către tatăl lor. În pragul acestui moment, în 1938, unchiul lor din partea tatălui, Márton Kiss, întors din prizonierat din Italia, a preluat sarcina îngrijirii copiilor rămaşi fără părinţi în cea mai dificilă perioadă a familiei.


La şcoală, talentul şi abilitatea sa sunt devreme descoperite, din acest motiv, învăţătorul lui îl însărcinează şi cu vânzarea rechizitelor. A recitat de mai multe ori poezii la monumentele eroilor iar cu ocazia pieselor de teatru învăţătorul i-a acordat rolurile principale. Începând din 1931, a terminat şapte clase în Şcoala primară din Chesău, după care a dat examenul de absolvire la centrul comunal, Mociu.
Este confirmat în Duminica Floriilor din 1940. Deoarece dintre cei nouă confirmaţi el este cel mai bun elev, talentul său este repede remarcat de către cei din jurul său şi, cu ocazia Rusaliilor din acelaşi an, aceştia îl aleg lider al tinerilor.


Dániel Kiss şi cele două surori ale sale la Târgul de seceriş din Mociu în 1943Începând din 1944, timp de doi ani merge la instrucţie militară la Mociu, după care este numit şef de trupă la unitatea din Chesău. Între 1947 şi 1949 petrece doi ani în serviciul militar, la grănicerii din Oradea şi ulterior la Chesău. După ce se întoarce acasă, la 21 mai 1949, la vârsta de 25 de ani o ia de soţie pe Sára Horváth.


Are douăzeci şi opt de ani când, la 1 martie 1953, este ales prezbiter al parohiei reformate din Chesău. În timpul serviciului său urmăreşte cu atenţie soarta parohiei, fapt care nu se manifestă doar prin sprijin material; ci, prin experienţa sa în scris participă activ la derularea ritualurilor cotidiene şi de sărbătoare, devenind o personalitate organizatoare a vieţii comunitare.


După moartea unchiului său, fiind susţinătorul membrilor mai mici ai familiei rămase la casa părintească, din 1951 până la formarea cooperativei agricole conduce gospodăria sa proprie. Din martie 1961 până în septembrie, la propunerea Adunării generale din Mociu urmează un curs de creşterea a animalelor la Turda. Devine angajat responsabil de creşterea animalelor în cadrul cooperativei agricole din Chesău - zootehnician iar ulterior şef de echipă. Începând din anul 1968, timp de 18 ani este angajatul cooperativei de consum din Chesău. După moartea soţiei sale, din 2003 trăieşte singur în casa sa din Chesău.


Cu toate că dispoziţia sa pentru scrierea de poezii slăbeşte odată cu înaintarea în vârstă - intenţia de conservare, rescriere şi păstrare ajungând pe prim-plan - scrie texte chiar şi după vârsta de optzeci de ani (de ex. urările de bine pentru medicii şi asistentele din spital), acestea găsindu-şi public şi în noile medii.


Textele scrise şi păstrate de către Dániel Kiss de-a lungul vieţii sale se găsesc în 28 de caiete manuscrise. Acestea reprezintă rodul a aproape şaizeci şi cinci de ani şi nu conţin textele de ocazie, scrise la comandă, după care autorul nu a făcut copii înainte de predare.


Dániel Kiss a început să scrie poezii funerare în cea de a doua parte a anilor 1940, ultima datare a unei poezii funerare de-a sa fiind din august 2008. Prin activitatea sa, genul poeziei funerare a ajuns treptat în repertoriul textelor rituale ale comunităţii, devenind un serviciu solicitat, pe care autorul îl interpretează ca fiind un instrument al consolării celorlalţi. În interpretarea sa, pe lângă intenţia conştientă de consolare a rudelor şi de alinare a durerii cauzate de despărţire, o poezie funerară „ne înfrumuseţează viaţa" şi devine un instrument important al amintirii celor decedaţi.


Momentul necrologului ajunge în scenariul ceremoniei de înmormântare din Chesău prin activitatea de scriitor a lui Dániel Kiss. După primul eveniment memorabil este adesea invitat să redacteze noi texte, astfel cu încetul se formează în el o conştiinţă specifică de scriitor, pe care o asumă pe deplin. A devenit specialistul unei comunităţi care a avut nevoie de cunoştinţele sale şi de priceperea sa.
În caietele sale manuscrise găsim sporadic consemnări legate de culegători etnografi sau de altă pregătire care din când în când l-au căutat în căminul său din Chesău şi s-au interesat de cunoştinţele sau scrierile sale. Putem să citim enumerarea studenţilor şi etnografilor din Ungaria sau Transilvania şi comentariile şi scrisorile adăugate la aceste nume.


În lucrarea sa intitulată Cartea universală de aur, care este culegerea consemnărilor genealogice, de istoria familiei şi a localităţii, se poate citi şi istoria familiei Kiss. Numărul poeziilor sale pentru colăcari, de rămas-bun ale miresei şi mirelui precum şi de urări este aproape de 30, iar numărul textelor legate de sărbătorile de Crăciun este de 12. În caiete se găsesc numai două poezii de urare de Anul Nou şi doar o singură poezie legată de Paşte. Între manuscrise mai găsim patru poezii de ziua mamei şi câte o poezie de ocazie pentru următoarele evenimente: vizita protopopului, sfinţirea drapelului funerar, festivitatea de inaugurare a monumentului eroilor din Chesău decedaţi în Războiul Mondial, urarea pentru comitetul de examinare al eparhiei, jurământul prezbiterilor, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină, urarea pentru congregaţia binevoitoare din Turea, slujba festivă, reuniunea satului, urarea pentru episcop, reuniunea mondială reformată, reuniunea asociaţiei de femei, balul de carnaval, ziua de comemorare a martirilor din Arad.


În concepţia lui Dániel Kiss, scrisul este adesea un instrument folosit în scopul de a-i face pe ceilalţi fericiţi şi veseli, textul scris putând fi şi un cadou. Specialistul oglindeşte propria sa activitate creativă dintr-o perspectivă care nu ia în considerare delimitările dintre lumile definite sub numele de cultură populară şi cultură înaltă. Se uită înapoi cu mândrie şi satisfacţie la momentele petrecute cu scris ale vieţii sale şi continuu îşi leagă activitatea de ştiinţa îmbogăţită prin scrierile sale. În textele sale de natură autobiografică se regăsesc adesea locuţiunile „îmbogăţitorul ştiinţei", precum şi „cel care aclamă gloria maghiară".


Conform intenţiei sale de creator, Dániel Kiss foloseşte scrisul şi poezia pentru a spune lucruri bune despre ceilalţi şi a compune biografii pozitive. În paralel cu exprimarea propriei păreri şi concepţii despre lume şi cu imortalizarea în poezie a gândurilor sale are loc şi documentarea carierei sale. După ce utilizarea de către comunitate a textelor de ocazii scade în intensitate, scrisul devine instrumentul imortalizării şi înregistrării vieţii, servind cotidianul.



Bibliografie selectivă



BARTHA Elek: Halotti búcsúztatók a dél-gömöri falvak folklórjában. I-II. (Gömör Néprajza, XLVI-XLVII.) Kossuth Lajos Tudományegyetem Néprajzi Tanszéke, Debrecen, 1995.
KESZEG Vilmos (szerk.): Kicsiny dalaim. Népi költők antológiája. Erdélyi Gondolat Könyvkiadó, Székelyudvarhely, 1999.
KISS Dániel: Minden gyümölcse életemnek. (Emberek és kontextusok, 5.) Sajtó alá rendezte és a kísérő tanulmányt írta BAJKÓ Árpád. Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 2010.
KRÍZA Ildikó: Felsőnyéki halotti búcsúztatók. MTA Néprajzi Kutatóintézet, Budapest, 1993.



Discuţie