TRIMITE PRIN

Istoria presei maghiare din România între 1918-1944

Publicare: 2010-11-17
Autor: GYŐRFFY Gábor
Categorie: literatură



După schimbarea istorică din 1918, pe teritoriul Transilvaniei, Banatului şi Partiumului alipite României, şi-au reluat activitatea în total 101 organe de presă periodice care au apărut şi înainte de război. Noile cotidiene sunt Aradi Friss Újság [Ziarul proaspăt din Arad, 1919-40], redactat de către Oszkár Szomory şi apoi de Zoltán Franyó, Esti Újság [Ziarul de seară, 1925-38] şi Reggel [Dimineaţa, 1930-37] la Arad; Déli Hírlap [Jurnalul de amiază] la Timişoara (ziarul lui Endre Vuchetich, lansat în 1925, după Dictatul de la Viena fiind singurul cotidian de limbă maghiară din Transilvania de Sud); 5 Órai Újság [Ziarul de la ora 5, 1931-40], redactat de către Zoltán Franyó; Nagyváradi Esti Lap [Ziarul de seară de Oradea, 1919-44], redactat de către Manó Marton; precum, pe lângă acestea, multe alte ziare cu durată mai scurtă, dar care au îmbogăţit oferta de presă din diferitele oraşe transilvănene, cum ar fi Az Újság [Ziarul, 1898-1927] redactat de către Árpád Paál, Jóestét [Bună seara, 1932-40], ziarul naţional radical Magyar Újság [Ziarul maghiar, 1933-44] apărut sub redactarea lui Domokos Olajos, Mai Világ [Lumea de azi, 1927-44] la Cluj, Ma [Azi, 1925-33], Marosvidék [Ţara Mureşului, 1933-41] şi Reggeli Újság [Ziarul de dimineaţă, 1931-43] la Târgu-Mureş, revista de orientare catolică Erdélyi Lapok [Pagini transilvane, 1932-44], apărută sub coordonarea lui Árpád Paál şi Erdélyi Magyarság [Maghiarimea din Transilvania, 1932-40] la Oradea, Friss Újság [Ziarul proaspăt, 1922-39] la Satu Mare şi Újság [Ziarul, 1929-40] la Salonta. În această perioadă apare un ziar maghiar şi în capitala României, publicat de Brassói Lapok [Pagini braşovene] şi intitulat Bukaresti Lapok [Pagini bucureştene, 1932-36]. Oferta este şi mai largă dacă luăm în considerare săptămânalele de opinie publică tipărite în oraşele amintite mai sus. În această privinţă merită să fie menţionate „revista săptămânală politică evreiască" clujeană Új Kelet [Noul Orient], Rendkívüli Újság [Ziarul special, 1930-40] din Arad, revista satirică Füles Bagoly [Huhurezul, 1890-1937], Erdélyi Futár [Curierul transilvan, 1927-40] din Cluj, revista social-democrată Erdélyi Munkás [Muncitorul transilvan, 1909-39], revista liberală Független Újság [Ziarul independent, 1934-40] redactată de Ernő Ligeti, revista satirică Garabonciás [Solomonarul] (1924-40) a lui Ákos Gara, revista de orientare conservatoare redactată de către Domokos Gallay, Magyar Nép [Poporul maghiar, 1921-44]; la Târgu-Mureş Ellenzék [Opoziţia], (lansată în 1912 şi desfiinţată în 1940), Hétfői Hírek [Ştirile de luni, 1921-31], Hétfői Napló [Jurnalul de luni, 1924-34], Sport-Riport [Sport-reportaj, 1936-40], Tükör [Oglinda, 1912-25] redactată de către Zoltán Morvay; Temesvári Futár [Curierul de Timişoara, 1934-40] şi Temesvári Híradó [Jurnalul de Timişoara, 1934-40] în Banat.


Între cele două războaie mondiale Clujul devine capitala presei (cu 457 titluri de presă în total), urmat de Timişoara (214), Oradea (147), Arad (126), Târgu-Mureş (93), Satu Mare (84), Bucureşti (76), Braşov (68), Carei (21) şi Odorheiu Secuiesc (20). Numărul revistelor înfiinţate în 1920 este de 39, iar în 1921 de 68, ceea ce arată creşterea continuă a numărului publicaţiilor, dar în acelaşi timp şi diversificarea permanentă a acestora în funcţie de domeniu şi caracter. Astfel, numărul ziarelor în limba maghiară s-a ridicat în 1922 la 235, iar în 1935 la 339. Acesta este anul în care s-a format şi s-a consolidat sistemul presei minoritare maghiare. În continuare urmează însă un regres, la care, în afară de factorii economici, a contribuit şi Legea presei intrată în vigoare în 1938, care a obligat 53 de ziare să-şi încheie activitatea dintr-o dată.


Dintre ziarele publicate în anii '20-'30 amintim trei iniţiative cu capital propriu, care au contribuit decisiv la informarea opiniei publice. Keleti Újság [Ziarul de est], lansat în decembrie 1918, reprezintă în prima sa perioadă (până în 1924) ideile radicalismului burghez şi, împreună cu revista literară publicată sub numele de Napkelet [Răsărit de soare], o perspectivă literară deschisă spre Vest, care şi-a asumat moştenirea lui Ady. Ulterior, ziarul a ajuns în proprietatea Partidului Naţional Maghiar. Ellenzék [Opoziţia], publicat începând din 1919 drept „cotidian politic independent" (conform subtitlului), a cunoscut un parcurs invers: în primii ani şi-a asumat linia Partidului Naţional Maghiar şi numai după aceea a devenit un organ de presă mai liberal, care critica şi politica acestui partid. La Brassói Lapok, conducerea a fost preluată din 1929 de către Sándor Kacsó, care a plecat de la ziarul Újság redactat de Árpád Paál. astfel Brassói Lapok a devenit un continuator - până la radicalizare - al spiritului mai modern şi mai democratic al ziarului Újság. Dintre revistele literare din perioada de dinaintea Primului Război Mondial s-au păstrat Aradi Élet [Viaţa arădeană, 1910-40], Délvidék-Aradi Színpad [Sudul - Scena arădeană, 1909-40] şi Színház és Társaság [Teatru şi societate, 1916-27] din Cluj, acestea însă pot fi considerate mai degrabă periodice ocazionale. Erdélyi Szemle [Cronica transilvană, 1914-44], redactată la Cluj de către László S. Nagy, este semnificativă în primul rând prin faptul că din ea se va naşte revista Pásztortűz [Foc de păstori, 1921-44], marcată de personalitatea lui Sándor Reményik. În primii ani de după război sunt înfiinţate forurile de scurtă durată, dar semnificative ale literaturii ardelene în dezvoltare: Magyar Szó [Cuvântul maghiar, 1919-20] şi Tavasz [Primăvara, 1919-20] la Oradea, primul redactat de către Géza Tabéry, cel de-al doilea de către Béla Zsolt; Zord Idő [Vremuri aspre, 1919-21], sub redactarea lui Kálmán Osvát la Târgu-Mures; Napkelet [Răsărit de soare, 1920-22], avându-i ca redactori pe Imre Kádár şi Ernő Ligeti, iar ulterior Vasárnap [Duminică] şi Vasárnapi Újság [Ziarul de duminică, 1921-25] la Cluj. Consolidarea vieţii literare are loc în cea de-a doua jumătate a anilor '20, perioadă în care scriitorii reuniţi în 1926 la Brâncoveneşti nu numai că definesc profilul literar al ziarului Ellenzék redactat de către Aladár Kuncz, ci demarează şi o revistă de sine stătătoare, sub redactarea aceluiaşi Aladár Kuncz, Erdélyi Helikon [Helicon ardelean, 1928-44], în timp ce adversara acesteia, revista Korunk [Epoca noastră, 1926-40] - fondată de către László Dienes şi redactată ulterior de către Gábor Gaál - începe să-i atragă pe scriitorii cu viziune de stânga. Banatul rămâne în afara acestor tabere scriitoriceşti. Aici, Zoltán Franyó încearcă să lanseze o revistă literară independentă (Genius 1924; Új Genius [Noul Genius] 1925), iar ulterior György Szántó înfiinţează revista cu legături puternice cu avangarda europeană, Periszkop [Periscop] (1925-26). Acestea rămân iniţiative importante, deşi de scurtă durată. În anii '30, la Cluj se lansează Erdélyi Fiatalok [Tinerii din Transilvania, 1930-40] editată de către grupul generaţiei tinere de orientare popular-naţională, iar în jurul revistei Hitel [Credit, 1935-44] apare ulterior o altă grupare interesată de ştiinţele sociale. În sfârşit, deja după dictatul de la Viena, în Transilvania de Nord se remarcă gruparea din jurul revistei Termés [Recolta, 1942-44].
Posibilităţile de publicare ale oamenilor de ştiinţă maghiari din Transilvania s-au diminuat foarte mult odată cu desfiinţarea universităţii maghiare din Cluj. O revistă cu specific ştiinţific a fost Erdélyi Múzeum [Muzeul Ardelean], relansată de Societatea Muzeului Ardelean, care publica în numerele sale trimestriale lucrări ştiinţifice din domeniul literaturii, lingvisticii, istoriei, filosofiei şi pedagogiei. Trebuie să amintim aici şi o iniţiativă unică, „revista de politică naţională" intitulată Magyar Kisebbség [Minoritatea maghiară], redactată timp de 20 de ani (1922-42) de către Elemér Jakabffy la Lugoj. Dezvoltarea mişcării cooperatiste este demonstrată de faptul că avea două organe: Szövetkezés [Asocierea, 1925-46], la Aiud, şi Szövetkezeti Értesítő [Informaţia asociativă, 1933-48] la Cluj. Între publicaţiile de răspândire a ideilor mişcărilor muncitoreşti şi socialiste se încadrează şi revistele Jövő Társadalma [Societatea viitorului, 1925-30] şi Erdélyi Munkás [Muncitorul transilvan, 1919-20], care apăreau la Cluj, Tömegkultúra [Cultura de masă, 1931] din Oradea, Népakarat [Voinţa poporului, 1919] din Timişoara, Előre [Înainte, 1919-20] din Braşov, Falvak Népe [Poporul satelor, 1932-33], publicat în anii '30 la Cluj, precum şi Erdélyi Magyar Szó [Cuvântul maghiar din Transilvania, 1939-40].

 

Analizând presa dintre cele două războaie mondiale, se poate constata că proporţia publicaţiilor religioase o depăşea până şi pe cea a revistelor de specialitate: 15,08%. Unele dintre acestea au fost lansate înaintea războiului şi aveau o tradiţie de mai multe decenii: revistele unitariene Keresztény Magvető [Semănătorul creştin] şi Unitárius Közlöny [Buletinul unitarian] au apărut începând din 1864, respectiv 1889, revistele catolice Katholikus Világ [Lumea catolică] şi Hírnök [Mesagerul] între 1898-1946, respectiv între 1900-44, revista reformată Református Szemle [Cronica reformată] începând din 1900, revistele unitariene Unitárius Szószék [Amvonul unitarian], publicat la Odorheiu Secuiesc şi Unitárius Egyház [Biserica Unitariană] din Cristuru Secuiesc între 1906-48, respectiv între 1906-40, revista reformată Egyházi Híradó [Jurnalul religios] din Satu Mare între 1909-42. Bisericile istorice au încercat să întemeieze noi reviste după 1918. Printre revistele catolice se numără: Katholikus Élet [Viaţa catolică, 1921-31] şi Hildegárda [Hildegarda, 1929-44] la Satu Mare, A Nap [Ziua, 1920-38], revista asociativă misionară socială din Arad, Katholikus Munkáslap [Ziarul muncitoresc catolic, 1931-39] publicat la Timişoara, Szent Kereszt [Sfânta Cruce, 1926-43] la Cluj şi Bukaresti Katholikus Tudósító [Informaţia catolică din Bucureşti]. Ordinul Franciscanilor din Transilvania publică două reviste: Ferences Nemzedék [Generaţia franciscană, 1929-37] la Deva şi Erdélyi Ferencesek Útja [Calea franciscanilor din Transilvania, 1930-36] la Cluj. Importanţa pe care bisericile o acordau educaţiei spirituale a tinerilor este ilustrată de trei reviste catolice: Erdélyi Magyar Lányok [Fetele maghiare din Transilvania, 1920-27], Jóba¬rát [Prieten bun, 1925-40], lansate la Cluj şi Szívgárdista [Gardistul inimii, 1923-36] publicată la Satu Mare. Sub supravegherea Bisericii Romano-Catolice apare şi o revistă specializată în educaţie şi învăţământ: Erdélyi Iskola [Şcoala transilvană, 1933-44], în a cărei editare joacă un rol important Áron Márton, până la numirea sa ca episcop. Cele mai importante reviste publicate de către Biserica Reformată: Református Család [Familia reformată, Cluj, 1929-44], Református Jövő [Viitorul reformat, ziar popular cu ilustraţii, Oradea, 1933-41], Én kicsinyeim [Copiii mei, Cluj, 1924-44], Ifjú Erdély [Tânăra Transilvanie, Cluj, 1923-44], Lelkipásztor [Pastorul, 1921-40], revistă redactată la Zalău de către Géza Kádár, care servea la perfecţionarea pastorilor, Kálvinista Világ [Lumea calvinistă] care-şi schimbă între timp numele în Kiáltó Szó [Strigăt - Cluj, 1927-44], Az Út [Drumul, 1919-44] şi Vasárnapi Iskola [Şcoala de duminică] (ulterior sub titlul extins de Vasárnapi Iskolai Vezetők Lapja - [Ziarul directorilor şcolilor de duminică]), publicată între 1927-38 la Cluj, iar ulterior, până în 1942, la Aiud, în Transilvania de Sud). Ca semn al activităţii religioase intensificate în sânul diasporei de la Bucureşti, Biserica Unitariană a lansat şi ea un ziar bucureştean, Unitárius Hírnök (Mesagerul unitarian, 1933-38), pe lângă care publica şi un ziar al congregaţiei la Braşov (Unitárius Egyházi Híradó [Jurnalul Bisericii Unitariene], 1930-40) şi o revistă pentru tineret cu titlul Kévekötés [Legare de snopi, 1926-36]. Revistele Bisericii Evanghelice maghiare au fost lansate toate după Primul Război Mondial: prima a fost Evangélikus Néplap [Ziarul popular evanghelic, 1921-31] din Săcele, urmată după desfiinţare de Evangélikus Élet [Viaţa evanghelică, 1933-42] din Baciu. Înflorirea vieţii bisericeşti este semnalată prin lansarea reuşită, la Bucureşti, a revistei Evangélikus Harangszó [Clopot evanghelic], care a apărut până în 1937.


Începând din toamna anului 1940, istoria presei maghiare din Transilvania se împarte în două. Soarta presei maghiare din sudul Transilvaniei, în România mareşalului Antonescu, a fost influenţată de împrejurările ce au influenţat şi presa războiului şi a dictaturii. Majoritatea revistelor maghiare au fost desfiinţate fie automat, fie în decursul a câtorva luni: primul în serie a fost Erdélyi Napló [Jurnalul de Transilvania] de la Deva, urmat de Brassói Lapok; Aradi Közlöny [Buletinul de Arad] a apărut pentru ultima oară la 9 octombrie, Aranyosvidék [Ţinutul Arieşului] de la Turda şi 6 Órai Újság [Ziarul de la ora 6] de la Timişoara înainte de Crăciun, iar Aranyos¬szék [Scaunul Arieşului] şi Erdélyi Hírlap [Gazeta de Transilvania] în februarie-martie 1941. Napló [Jurnalul] din Petroşani rezistă până în septembrie 1942, iar cu puţin timp după aceasta îşi declară desfiinţarea şi revista lui Elemér Jakabffy, Magyar Kisebbség, redactată la Lugoj. O soartă similară au şi ziarele bisericeşti, cum ar fi Bukaresti Katholikus Tudósító, Egyházi Híradó sau revista reformată Egyetértés [Consensul] şi Református Egyházi Élet [Viaţa religioasă reformată] publicată la Aiud. Nici încercările de fondare a unor noi ziare nu au fost mai durabile. Cotidianul lui Zoltán Franyó, lansat în septembrie 1940 la Timişoara, Friss Hírek [Ştiri proaspete] rezistă abia o lună şi jumătate, Magyar Néplap [Ziarul popular maghiar], ziar redactat de către István Szász tot la Timişoara, apare până în octombrie 1942; un an şi jumătate rezistă revista romano-catolică Egyházközségi Tudósító [Informaţia comunităţii religioase] şi Unitárius Jövendő [Viitorul unitarian] la Braşov, iar Evangélikus Élet [Viaţa evanghelică], redactată doi ani la Baciu. Din cauza greutăţilor de natură materială şi politică, abia câteva organe de presă din Transilvania de Sud reuşesc să supravieţuiască, cum ar fi la Timişoara Déli Hírlap, ziarul oficial al Grupului Etnic Maghiar din România (singura organizaţie a minorităţii maghiare), care poate fi considerat ziarul central al maghiarilor din Transilvania de Sud, precum şi două reviste de specialitate: Erdélyi Gazda [Gospodarul transilvan] care în 1940 a ajuns la anul al 70-lea şi Szövetkezés, publicat de Centrul Cooperatist Hangya [Furnica].



Bibliografie selectivă



György Lajos: A romániai magyar időszaki sajtó öt esztendeje. 1919-1923. Erdélyi Irodalmi Szemle 1924/7. - Kuncz Aladár (szerk.): Újságíró Almanach 1927. Kv. 1927. - Erdélyi és Bánáti Népkisebbségi Újságírószervezet. Évkönyv 1930. [Kv. 1930]. - Berey Géza: A transsylvan magyar sajtó lázgörbéje. Független Újság 1936. szept. 26.; uő: A magyar újságírás Erdélyben (1919-1939). Szeged 1940. -Monoki István: Magyar időszaki sajtó a román uralom alatt (1919-1940). Bp. 1941 = Magyarország időszaki sajtójának könyvészete 7. - Walter Gyula: 22 év a megszállás alatti magyar sajtóéletből. Erdélyi Szemle 1942/4. - Kosáry Domokos - Németh G. Béla (szerk.): A magyar sajtó története. II/2. Bp. 1985. - Erőss Attila: Gondolatok a sajtóról. 200 éves a magyar újságírás. Mv. 1996. - Kuszálik Péter: Erdélyi hírlapok és folyóiratok (1940-1989). Bp. 1996 = Kisebbségi adattár VI. - Cseke Péter: Metaforától az élet felé. Kisebbségi értelmiség - kisebbségi nyilvánosság. Buk.-Kv. 1997. - Dávid Gyula: Az erdélyi magyarság. Sajtó. 1918-1944. In: Bihari Zoltán (szerk.): Magyarok a világban. Kárpát-medence. Kézikönyv a Kárpát-medencében, Magyarország határain kívül élő magyarságról. Bp. 2000. 363-368. - Fleisz János: Az erdélyi magyar sajtó története (1890-1940). Pécs 2005.



Discuţie