TRIMITE PRIN

Literatura masonică

Publicare: 2010-11-26
Autor: DÁVID Gyula
Tradus de: BORBÉLY-BARTALIS Zsuzsa
Categorie: literatură



Istoria mişcării masonice maghiare începe la Viena, la curtea împărătesei Maria Tereza. Aici au fost iniţiaţi în anul 1742, primii maghiari care au trăit în curte, printre care şi Sándor Bárótzi, membru al Gărzii imperiale şi scriitor. Mişcarea s-a extins foarte repede în întregul imperiu: primele loji s-au format la Braşov în 1749 şi la Sibiu în 1765, în aceasta din urmă fiind membru Samuel Bruckenthal şi guvernatorul, contele György Bánffy. Din anii 1770 s-au format noi loji la Timişoara (în 1772), Miercurea Ciuc (1780), Cluj (1782) şi Oradea (1790). Printre membrii lojilor care s-au format în această perioadă figurau şi numeroase personalităţi ale vieţii culturale ale vremii (György Aranka, Sámuel Gyarmathi, Pál Sipos şi alţii).


După moartea împăratului Iosif al II-lea a urmat o perioadă de recesiune. Organizarea lojilor în Ungaria şi în Transilvania a reînceput doar în epoca reformelor (în această perioadă au devenit membri ai lojilor personalităţi ca Farkas Cserei, contele György Festetich, Ferenc Kölcsey, contele Ferenc Széchényi); adevărata înflorire a mişcării a început însă după Pactul austro-ungar din anul 1867, perioadă în care s-a întărit burghezia şi membrii acestei clase au participat în număr mare la activitatea lojilor care se înmulţeau rapid. În preajma Primului Război Mondial, în anul 1913, în Ungaria existau deja 115 loji însumând 19.000 de membri masoni, iar în Transilvania au fost înfiinţate loji în 18 oraşe, cu o existenţă mai mult sau mai puţin îndelungată: la Timişoara (în 1864), Arad, Aradu Nou, Caransebeş şi Lipova (1871), Gherla şi Satu Mare (1872), Sibiu şi Reşiţa (1874), Oradea şi Oraviţa (1876), Sighetul Marmaţiei (1877), Braşov (1886), Cluj (1886), Sfântu Gheorghe (1892), Dej (1900), Lugoj şi Orşova (1903), Târgu-Mureş (1905), Petroşani (1909), Mediaş (1910), Deva (1911), Sfântu Gheorghe (1912), Zalău (1914), Odorheiu Seciuesc (1915).


În Ungaria după 1920 a fost interzisă orice activitate masonică, în România însă putea să funcţioneze fără restricţii şi chiar lojile maghiare, formate mai devreme, îşi puteau continua activitatea în mod independent, reconstituindu-şi structura administrativă proprie. Lojile cele mai active din această perioadă erau loja „Unió" din Cluj (marele maestru: Jenő Janovics), loja „Bethlen Gábor" din Târgu-Mureş (marele maestru: Károly Molter), loja „Concordia" din Arad (marele maestru: István Szöllősi) şi loja „Bihar" din Oradea (marele maestru: Menyhért Edelmann); alte loji sau cercuri masone maghiare în aceste două decenii au funcţionat la Braşov („Aurora"), Dej (cercul „II. Rákóczi Ferenc"), Deva („Hunyad"), Caransebeş („Oriens"), Lugoj („Dél"), Sighetul Marmaţiei („Tisza"), Baia Mare („Humanitas"), Sfântu Gheorghe („Siculia"), Satu Mare („Aurora") şi Timişoara („Bánát").
Din 1931, loja „Unió" din Cluj a publicat şi o revistă în limba maghiară intitulată Testvériség (Frăţia), iar din 1935, o revistă cu articole în limba maghiară, română şi germană cu titlul Humanitas. Au fost publicate prelegeri în limba maghiară şi în revista Napoca, publicată tot la Cluj.


Cu toate acestea, pe la mijlocul anilor 1930, activitatea lojilor era din ce în ce mai îngreunată, membrii lor au suferit tot mai multe ofense sau chiar atacuri deschise, deşi - pe lângă autoeducare şi solidaritate - accentul era pus pe activitatea umanitară şi chiar pe apărarea drepturilor minorităţilor. Atacurile au dus până la urmă, în luna februarie a anului 1937, la autodizolvarea organizaţiei masone centrale din România, ceea ce a însemnat şi autodizolvarea lojilor maghiare din ţară.


După Dictatul de la Viena, lojile din Transilvania au încercat să-şi reînvie activitatea culturală în cadrul Uniunii Naţionale a Comercianţilor Maghiari, dar membrii au fost urmăriţi chiar de la început de organele de poliţie şi trebuia să suporte atacurile presei de extremă dreapta. În anul 1942, ziarul Magyarság a publicat un articol în care se aduceau diferite acuze lojii „Bethlen Gábor" din Târgu-Mureş, iar în 1943 s-a iniţiat o acţiune juridică, în urma căreia s-a intentat un proces public împotriva membrilor lojii „Unió" din Cluj: în acest proces, în boxa acuzaţilor se aflau, între alţii, Sándor Asztalos, Elemér Jancsó, Imre Mikó, Lőrinc Mikó şi Áron Tamási.


Cel de-al Doilea Război Mondial şi deportările au distrus definitiv mişcarea, iar arhivele mai multora dintre loji au fost nimicite. După război, mişcarea a încercat să se reorganizeze, dar puterea comunistă i-a tratat ca elemente duşmănoase chiar şi în perioada legalităţii, ca apoi, în iulie 1948, s-o interzică. Lojile maghiare nici nu au mai apucat să se reorganizeze.

Printre scopurile masoneriei, pe lângă autoeducare, a jucat un rol important şi activitatea culturală şi socială, dar aceste activităţi nu se desfăşurau neapărat în cadrul lojilor. De exemplu, loja din Oradea îi avea printre membri pe intelectualii de seamă Péter Ágoston, profesor la Academia de Drept, avocatul şi economistul Andor Böszörményi, redactorul revistei Szamos, Sándor Dénes, redactorul ziarului Nagyváradi Napló, Nándor Hegedüs, actorul Leó Leövey, ziaristul Manó Marton, publicistul Jenő Rozvány, proprietarul de tipografie Adolf Sonnenfeld, scriitorul Géza Tabéry, arhitectul József Vágó.


Literatură masonică propriu-zisă numără însă după 1918 doar câteva lucrări. Dintre acestea pot fi considerate ca surse importante privind istoria mişcării masonică din Transilvania cărţile scrise de Elemér Jancsó: Az erdélyi szabadkőművesség kulturális és irodalomtörténeti jelentősége a XVIII. században [Importanţa masoneriei transilvănene în secolul al XVIII-lea din punctul de vedere al culturii şi al istoriei literare]. Cluj, 1934; A magyar szabadkőművesség a XVIII. században [Masoneria maghiară în secolul al XVIII-lea]. Cluj, 1936, volumul publicat de Lajos Balázs cu ocazia aniversării a 30 de ani de existenţă a lojii „Losonczy" (Harminc év. 1899-1929 [Treizeci de ani], Timişoara, 1929), respectiv cele două publicaţii redactate de Elemér Jancsó şi colaboratorii săi pentru aniversarea a cincizeci de ani de existenţă a lojii „Unió" din Cluj (Ötven év munkája [Activitatea a cincizeci de ani], Cluj, 1936; Az Unio szabadkőműves páholy ötven éve [Cincizeci de ani de existenţă a lojii masonice „Unio"], Cluj, 1937). Pe lângă acestea trebuie amintite două cărţi scrise de marele maestru al lojii Ungariei (pe atunci deja în ilegalitate) József Balassa, editate în România: Jules Romains a szabadkőművességről [Jules Romains despre masonerie, Cluj, f.a.] şi Szabadkőműves káté [Catehism masonic, Timişoara, f.a.] de Béla Kőhalmi.



Bibliografie selectivă



Balázs Lajos: Harminc év. 1899-1924. A Timişoara keletén dolgozó Pax - előbb Losonczy páholy ... jubileumi ünnepélye alkalmából. Tv. é. n. - Ötven év munkája. 1886-1936. Kv. 1936. - J. E. [Jancsó Elemér]: Az Unio szabadkőműves páholy ötven éve. 1886-1936. (Uo. 1937.) - Semlyén István: Malthus, a Római Klub és az egyke. A Hét 1982/11. - L. Nagy Zsuzsanna: A magyarországi és erdélyi szabadkőművesség kapcsolatai a két világháború között. (In: Tanulmányok Erdély történetéről. Bp. 1988. 151-159.) - Balassa József: A szabadkőművesség története. Bp. 1990. - Németh Sándor: Polgárosodás és szabadkőművesség. Helikon 1991/41. - Szabó Sámuel: Szabadkőművesek [Brassóban]. Brassói Füzetek 1993/5. - Benkő Samu: Adalékok az erdélyi szabadkőművesség történetéhez. (In: A hosszú tizenkilencedik és a rövid huszadik század. Tanulmányok Pölöskei Ferenc köszöntésére. Bp. 2000. 49-60) - Berényi Zsuzsanna Ágnes (szerk.): Iratok a magyarországi szabadkőművesség történetéhez. 1918-1950. Uo. 2001. - Kupán Árpád: Szabadkőművesek Nagyváradon. Történelmi jegyzetek. Nv. 2004. - Molter Károly levelezése. 3. kötet (1933-1937). Kv. 2006. (Főképp Molter és Szöllőssi István, ill. Szentimrei Jenő levelezése) és 4. kötet (1938-1944). Kv. 2008. (Péterfy István 1942. márc. 10-én kelt levele a marosvásárhelyi páholy 1940 előtti tevékenységéről.)



Discuţie