Memoria genealogică redactează, prezintă şi reţine cunoştinţele referitoare la înaintaşi în câteva tipuri de texte. Redactarea, depunerea şi folosirea textului se face în cadrul unei ceremonii, a unor rituri de comemorare, potrivit unor funcţii sociale. Formele contemporane ale memoriei genealogice pot fi datate încă din secolele XVII-XVIII şi sunt legate de schimbările survenite în scenariile ceremoniilor de înhumare, de extinderea folosirii scrisului.Antecedente de manuscrise ale necrologului se cunosc încă din secolul al XVII-lea. Iată ce scrie Altorjai Apor Péter în 1936 „despre înmormântările ardelenilor din vechime": „Iar când au pregătit înmormântarea, au fixat data, au invitat pentru ziua respectivă printr-o scrisoare rubedeniile, iar dacă era un om [...]