listare

trimite prin

Palatul Szantay, azi locuinţe şi spaţii comerciale, Arad
Ultima actualizare:  2010-04-08
Autor:  Sarkadi Nagy Emese
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Str. Horia nr. 3
Cod: AR-II-m-B-00525
Datare: 1905/1911

Date istorice
În zona centrală a Aradului, la doar câţiva paşi de artera principală, la colţul străzilor Horia şi Episcopiei, se înalţă Palatul Szántay, denumit după fostul său proprietar şi proiectant, Lajos Szántay, unul dintre personalităţiile marcante ale arhitecturii arădene. Palatul a fost construit în perioada dintre 1905-1911.

 


 


Descrierea edificiului

Volumul principal al grandiosului palat cu două etaje are planul în formă de „L", iar spre curte perpendicular pe aceste laturi se desfăşoară câte o aripă mai scurtă şi mai îngustă. Subsolul de odinioară din spatele soclului înalt, acum îndeplineşte funcţii comerciale, ferestrele fiind transformate în uşi şi vitrine. Perspectiva principală a clădirii se deschide dinspre piaţa centrală, fiind dominată de turnul de colţ, format din trei laturi ale hexagonului. De acest turn sunt ataşate aripile principale ale clădirii. Turnul este acoperit cu un coif piramidal de plan hexagonal, pornind de din cornişe arcuite şi penetrat de goluri, este o lucrare din piatră şi tinichigerie, care îmbină armonios diferite ornamente florale şi de măşti. Faţadele celor trei laturi ale turnului sunt identice: registrul parterului este striat, are ferestre înalte, dreptunghiulare şi un şir de discuri ornamentale din tencuială, dispuse pe orizontală, la treimea superioară a golurilor. Parterul este încheiat de un brâu simplu, format de un listel la nivelul balcoanelor de la etaj. Pe toate laturile turnului se află câte un balcon cu balustradă de fier forjat, al cărei motiv decorativ principal aminteşte de lira muzelor, motiv ce se regăseşte în întreaga decoraţie a clădirii. De o parte şi alta a balcoanelor, de pe stâlpişori scunzi se ridică figuri amintind de atlaşi şi cariatide, aceste figuri susţin consolele balcoanelor de la etajul al doilea. Uşile de balcon au închidere semicirculară. Zonele dintre balcoane sunt decorate cu cartuşe verticale echidistante, conţinând ornamente vegetale la bază. Balustrada balcoanelor de la etajul al doilea este mai simplă, însă golurile şi chenarele acestora sunt mai deosebite. Golul central este o uşă dreptunghiulară, flancată de ferestre foarte înguste cu închidere semicirculară la aceeaşi înălţime cu cea a uşii. Cele trei goluri sunt separate de o dungă îngustă, pusă în valoare de decoraţia geometrică amplasată la treimea superioară a înălţimii golurilor. Deasupra se găseşte un lintel cu două console în dreptul interspaţiului dintre goluri. Abia de aici se diferenţiază elementele decorative ale faţadelor turnului. Faţada principală a turnului de colţ se încheie cu o cornişă denticulată, deasupra căreia se ridică un fronton arcuit cu ornamente vegetale de tencuială, delimitat de stâlpişori. Pe cele două faţade laterale, balcoanele sunt flancate de ornamente de tencuială, reprezentând un cerc străpuns de trei linii verticale, iar lintelul este decorat cu motive florale. În loc de denticuli, cornişa sub formă de ghirlandă se întrerupe în dreptul lintelului. Deasupra faţadelor laterale sunt frontoane semicirculare penetrate de trei goluri, formând împreună un semicerc.

 

 

Faţada dinspre strada Horia, pe porţiunea până la turnul de colţ, este organizată pe 3+5+3+1+3+3 axe, în cadrul căreia segmentele cu câte trei axe sunt similare, exceptând unele diferenţe minore. Astfel axa centrală este accentuată de un bovindou de plan poligonal, ce se desfăşoară la nivelul etajelor unu şi doi, iar la parter este amplasată o fereastră tripartită largă cu închidere semicirculară. Ferestrele axelor laterale sunt dreptunghiulare la fiecare nivel. Aidoma faţadei turnului, registrul parterului este striat şi poartă un şir de discuri ornamentale de tencuială, dispuse pe orizontală, la treimea superioară a golurilor. Părţile inferioare ale bovindoului susţinut de console sunt decorate cu ghirlande atârnate şi de compoziţii cu volute.

 

Fereastra dreptunghiulară înaltă din axul bovindoului, la etajul întâi este flancată de cartuşe dreptunghiulare. Între acest gol şi cel de la etajul doi se desfăşoară un ornament minuţios cu motive vegetale şi volute, ce încadrează un câmp oval cu o mască feminină la partea inferioară. Acest ornament susţine pervazul cu console a celor două ferestre dreptunghiulare înguste de la etajul doi. Faţadele oblice ale bovindoului sunt penetrate de ferestre înguste de dimensiuni reduse la ambele nivele. Deasupra ferestrelor etajului doi sunt ornamente asemănătoare celei anterior descrise, ce se încheie într-o cornişă cu denticuli. Axele laterale ale segmentelor de faţadă cu câte trei axe dispun de goluri dreptunghiulare cu parapetul decorat cu baluştrii, iar deasupra au frontoane triunghiulare susţinute de console, având suprafaţa decorată cu ornamente florale. Ferestrele, asemenea bovindoului, sunt flancate de cartuşe dreptunghiulare. Ferestrele etajului doi sunt mult mai simple, pervazul este înviorat cu frunze de viţă de vie la capete, iar lintelul este compus pe console geometrice, ce încadrează imitaţia de tencuială a unui bolţar alungit. Segmentele de faţadă pe trei axe se încheie cu o cornişă denticulată, peste care se ridică un atic ritmat de zone penetrate cu baluştrii dreptunghiulari.

 

Faţada dinspre strada Horia se caracterizează prin proeminenţa moderată a segmentului cu cinci axe şi a celui cu o singură axă care conţine şi intrarea principală, respectiv a faţadei laterale a turnului de colţ, faţă de linia generală a faţadei. Pereţii parterului au bosaje, ferestre încheiate în semicerc şi cartuşe ornamentale cu volute şi motive vegetale între arcele ferestrelor. Parapetul ferestrelor de la primul etaj sunt decorate alternativ cu imitaţie de balustradă şi cartuşe asemănătoare celor anterior descrise. Segmentul de faţadă este ritmat de pilaştrii înalţi de două etaje, ce pornesc dintr-un soclu, urmat de o decoraţie cu frunze de acant şi volute graţioase şi se încheie cu un capitel linear susţinând motive florale. Sub capitel se găseşte o coronă de lauri circulară cu diametrul cât lăţimea pilastrului, sprijinit pe trei benzi proeminente verticale de tencuială. Geometria specială a divizării ferestrelor cu închidere semicirculară de la etajul întâi constituie elemente componente ale aspectului faţadei. Lintelul acestor ferestre este compus pe console geometrice, ce încadrează imitaţia de tencuială a unui bolţar median alungit şi susţin un segment de arc. În axele etajului doi se găsesc câte două ferestre dreptunghiulare înguste, pervazul şi lintelul sunt formate de suprafeţe proeminente opuse golurilor. Faţada se încheie cu o cornişă puternic accentuată, compus din cinci segmente de arc, corespunzător axelor, susţinând aticul cu fronton arcuit. La nivelul aticului se ridică patru stâlpi scunzi cu caneluri şi capitel ionic, iar deasupra a celor trei axe centrale, frontonul arcuit, bogat decorat cu volute şi ornamente vegetale, cuprinzând un cartuş oval cu mască feminină este străpuns de două goluri simetrice cu forme arcuite, discret divizate. Acoperişul din spatele frontonului cu forme concave şi goluri circulare este acoperit cu tablă.

 

Rezalitul constituit din segmentul faţadei cu o singură axă cuprinde poarta de intrare, încheiată într-un segment de arc cu frântură dublă şi o porţiune dreaptă. Canatul porţii este cel original decorat cu vitralii. În rest acest segment este similar faţadei principale a turnului de colţ. Şi aici, uşa balconului cu închidere semicirculară este flancată de figuri cu veşminte antice, un atlas şi o cariatidă, urmând cartuşe verticale echidistante, care conţin ornamente florale la bază. Ferestrele foarte înguste şi uşa centrală pusă în valoare de decoraţia secession, cornişa cu vrejuri, frontonul semicircular penetrat de trei goluri sunt elemente cunoscute de la turnul de colţ. Acest segment este urmat de încă două segmente cu câte trei axe, care se pot considera un segment cu şase axe, în care axele 3 şi 4 sunt legate la ambele etaje de balcoane comune. La parterul axei 6, adică în axa marginală se află încă o poartă îngustă pentru acces pietonal.

 

Faţada dinspre strada Episcopiei este mult mai scurtă şi mai simplă. Pe această latură, turnul de colţ se continuă cu 4+1+4 axe. Deşi această faţadă nu abundă în elemente decorative, detaliile de aici repetă unele ornamente ale faţadei de pe strada Horia. Parterul este tratat şi aici cu striuri şi discuri decorative. Faţada are în exclusivitate goluri dreptunghiulare, la etajul întâi ferestrele sunt încadrate alternativ după modelul ornamental al celor de la primul şi al doilea etaj din strada Horia. Apare şi aici cornişa denticulată, peste care se ridică un atic ritmat de zone penetrate cu baluştrii dreptunghiulari. Segmentul central, la parter dispune de o poartă pietonală îngustă, prin care se accede în cea mai elegantă casă de scară a clădirii. Deasupra porţii se găseşte o mică fereastră protejată de un grilaj decorativ din fier forjat, încadrat de consolele cu măşti ce susţin bovindoul, având la partea inferioară decoraţii vegetale şi cartuşe ornamentale. Datorită importanţei accesului, încheierea bovindoului este mai accentuată, sub brâul denticulat se găseşte un cartuş cu motive florale şi volute, ce încadrează un câmp oval.

 

Curtea interioară a palatului este înconjurată de cursive, golurile sunt simple, balustrada din fier forjat este mult mai reţinută ca decoraţie, decât cele de pe faţadele stradale. Casa de scară cea mai elegantă se accede din strada Episcopiei. De la nivelul străzii, câteva trepte de marmură roşie duc într-un hol de plan circular, încadrat de balustradă din fier forjat cu ornamente imitând lira muzelor, balustradă ce se continuă şi pe rampa arcuită a scărilor. Holul se repetă şi la nivelul etajelor, fiind pavat cu dale mozaicate elegante. Aidoma formei holului, casa scării este luminată printr-un supraluminator circular.


Accesele din strada Horia duc în case de scări cu spaţii mult mai simple, deşi rampele drepte cu trepte de marmură roşie şi balustrada decorativă din fier forjat creează o atmosferă plăcută, cu atât mai mult, cu cât lumina pătrunde şi aici prin supraluminatoare, de data acesta dreptunghiulare. Uşile locuinţelor cu acces din casa scării au proporţii deosebite, atât uşile, cât şi supraporta acestora sunt protejate de grilaje decorative din fier forjat. Ferestrele spre curte au păstrat fragmentar ochiurile originale cu geamuri colorate.

 

Palatul Szántay este una dintre cele mai caracteristice clădiri secession din Arad, datorită tâmplăriilor specifice păstrate cu jaluzele şi geamuri colorate originale, a componentelor decorative din fier forjat şi tinichigerie, şi nu în ultimul rând datorită decoraţiilor din tencuială, concepută liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care apar pe suprafeţele pereţilor sau a frontoanelor de forme variate. Această clădire se încadrează în tipologia caselor de raport contemporane din Partium, fiind una dintre exemplele cele mai reprezentative ale acestui gen.

 


Bibliografie selectivă
Lanevschi, Gheorghe - Ujj János, Arad. Patrimoniul cultural construit, Arad, 2007, 107.
Ujj János, Arad építészeti emlékei Nagyvárad, 2008.
Lanevschi, Gheorghe, Aradul vremurilor de mult apuse. 1834-1914, Cluj-Napoca, 2005.


Discuţie