listare

trimite prin

Teatrul Ioan Slavici, Arad
Ultima actualizare:  2010-03-17
Autor:  Sarkadi Nagy Emese
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Bulevardul Revoluţiei 103.
Cod: AR-II-m-B-00561
Datare: 1871–1874, cu modificări ulterioare

Date istorice

Necesitatea construirii unei primării noi, respectiv a unui teatru nou s-a ivit pentru prima dată după compromisul austro-ungar din 1867. Sub conducerea primarului Péter Atzél consiliul orăşenesc a votat luarea unui împrumut bancar, evaluând costurile celor două clădiri la 700 de mii de forinţi. În 1871 a fost începută edificarea teatrului în baza proiectului elaborat de arhitectul arădean, Antal Czigler (sau posibil de fiul său Győző). Clădirea cu capacitatea de 1200 spectatori a fost edificată în decurs de trei ani şi a fost inaugurată în 1874 în prezenţa împăratului Francisc Iosif în cadrul unei festivităţi somptuoase.

 

Intrarea principală era dinspre clădirea alăturată, hotelul Crucea albă (nu dinspre piaţa centrală, ca actualmente), faţada fiind caracterizată de o decoraţie neoclasicistă, iar interiorul de decoraţiuni neobaroce. Picturile murale ale tavanului au fost realizate de dascălul şi pictorul Rudolf Györgyössy din Arad, pe baza proiectelor lui Lotz Károly. În 1883, clădirea a fost distrusă de un incendiu, reconstrucţia a fost încredinţată arhitectului arădean Andor Halmay. Teatrul reînnoit s-a deschis în octombrie 1885 cu prezentarea unei piese de Gergely Csíki. Până la construire Palatului culturii după proiectele lui Lajos Szántay în anul 1913, etajul întâi al teatrului a găzduit şi Muzeul relicvelor.

 

Decoraţia interioară este opera sculptorului decorator András Tóth (tatăl poetului Árpád Tóth), ca şi altfel cea a palatului Hermann Gyula. În 1955, clădirea a fost mistuită din nou de un incendiu, urmat de o perioadă de patru ani de reconstrucţie, în cursul căreia spaţiul interior a fost transformat total, iar exteriorul a suferit modificări însemnate. Tot atunci s-a deschis noua intrare principală pe faţada supraînălţată dinspre piaţa centrală, şi s-a realizat colonada concepută de arhitectul arădean Milos Cristea. În urma lucrărilor s-a diminuat semnificativ numărul de locuri pentru spectatori, dar s-a creat o sală Studio la nivelul etajului.


Descrierea edificiului

Clădirea actuală a teatrului de plan dreptunghiular se află în axul arterei principale a Aradului, carosabilul ocolind-o de o parte şi alta. Faţada principală este orientată către Piaţa Centrală, iar faţada posterioară spre Piaţa Libertăţii. Faţada principală este dominată de colonada înaltă, cu cinci axe a rezalitului central cu capiteluri corintice la nivelul etajului. Colonada este flancată de segmente simetrice de faţade, organizate pe trei axe. Registrele cuprinzând parterul şi mezaninul sunt tratate în rezalit cu striuri orizontale, cele trei axe centrale fiind accentuate de nişele acceselor cu închidere semicirculară. În segmentele cu câte trei axe, parterul şi mezaninul dispun de goluri dreptunghiulare scunde, iar peretele este tratat cu bosaje tip rustica.

 

La nivelul etajului întâi ferestrele sunt de asemenea dreptunghiulare, dar mult mai înalte, parapetul este decorat cu baluştri, iar la partea superioară golurile sunt decorate cu timpane triunghiulare sprijinite pe console, excepţie făcând axele de la extremităţile rezalitului, unde timpanele lipsesc. Şi la acest nivel sunt prezente bosajele tip rustica. Ferestrele celui de al doilea etaj sunt ceva mai mici şi mai simple, încheindu-se cu lintel profilat. Axele sunt separate pe verticală de pilaştrii angajaţi cu capiteluri profilate. Rezalitul central la ultimul nivel are de asemenea ferestre dreptunghiulare, neînsemnate.

 

Faţada principală se încheie cu o cornişă profilată sprijinită pe console, deasupra căruia, în dreptul segmentelor laterale se ridică un atic cu baluştri, iar în dreptul rezalitului central un timpan triunghiular amplu, decorat cu un basorelief în stilul anilor cincizeci.

 

Faţada principală de odinioară dinspre strada Gojdu a păstrat într-o oarecare măsură aspectul original. Cele trei axe centrale formează şi aici un rezalit, registrul parterului este decorat cu bosaje tip rustica, iar cele trei ferestre centrale, cu închidere semicirculară păstrează golurile acceselor dinaintea transformărilor. La nivelul naşterii arcelor se află un brâu decorat cu ove, care se regăseşte şi în decoraţia închiderilor semicirculare, îmbogăţit cu ornamentică florală. În interspaţiile dintre arcele ferestrelor sunt discuri cu ornamente similare tot din tencuială. Registrul etajului este flancat de câte o pereche de pilaştri, interaxele sunt marcate de coloane canelate cu capiteluri corintice amplasate în faţa planului faţadei. Pe ambele niveluri, golurile ferestrelor sunt flancate de perechi de pilaştrii. Ferestrele de la etajul întâi, cu închidere semicirculară sunt încadrate de alte perechi de pilaştri cu capitel profilat, susţinând arcul profilat al ancadramentului. Parapetul este decorat cu baluştrii. Golurile de la etajul doi sunt dreptunghiulare, cu chenare simple de tencuială, care se sprijină pe brâul dintre etaje. Partea superioară este accentuată de linia frântă în unghi drept a lintelului, care porneşte de la pilaştrii interaxiali, şi urmăreşte forma golului. La partea superioară a rezalitului se află o cornişă cu denticuli, deasupra căreia se înalţă un timpan triunghiular.

 

Rezalitul este flancat de segmentele simetrice ale faţadei, pe câte un ax, compuse asemănător rezalitului. Sub brâul intermediar, peste parter este o arcadă oarbă, iar deasupra o fereastră oarbă dreptunghiulară. La nivelul etajelor, segmentele sunt cuprinse de pilaştrii, iar pereţii, golurile şi ancadramentele sunt identice cu cele din rezalit.

 

La extremităţile faţadei sunt segmente cu câte şase axe, segmente ieşite în decroş. (Faţada totalizează 6+1+3+1+6 axe). Sub brâul intermediar peste parter sunt ferestre dreptunghiulare tripartite, fără ancadrament, iar deasupra ferestre mai mici cu chenare de tencuială de formă dreptunghiulară. La etajul întâi golurile cu închidere dreaptă sunt accentuate de timpane ce se sprijină pe console cu volute, iar parapetul este decorat cu baluştrii. Suprafaţa peretelui la nivelul etajului întâi are striuri orizontale echidistante. Pe înălţimea etajului doi colţurile sunt decorate cu bosaje de tencuială, iar în interax sunt dispuşi pilaştrii cu capitel profilat, iar ancadramentele sunt identice cu cele din rezalit. Aici, golurile dreptunghiulare au lintel profilat proeminent de tencuială. Cornişa lată cu denticuli se continuă şi deasupra acestor segmente de faţadă, deasupra acesteia se înalţă un atic divizat de stâlpişori, între care sunt zone cu baluştrii.

 

Faţada laterală opusă este compusă în mod asemănător, dar cu câteva diferenţe. Rezalitul central are patru axe, nu trei, dar şi aici este flancat de câte un segment cu un singur ax, iar la extremităţile faţadei sunt segmente cu câte cinci axe (faţada totalizează 5+1+4+1+5 axe).

 

Textura suprafeţelor, ritmarea, tipurile de goluri şi ornamentele faţadei sunt identice cu cele ale faţadei dinspre strada Gojdu. Alte diferenţe minore ce se pot constata sunt diferenţe dimensionale la unele ferestre, sau faptul, că în loc de goluri, pe această faţadă apar în corespondenţă arcade oarbe. Timpanul rezalitului central şi în cazul acestei faţade este decorat cu un basorelief caracteristic anilor cincizeci.

 

Faţada posterioară a teatrului, compusă pe 5+3+5 axe (faţă de faţada principală cu 3+5+3 axe) are un rizalit mai proeminent faţă de restul faţadei. Registrele inferioare tratate cu bosaje tip rustica sunt despărţite de un brâu îngust, la partea inferioară cu ferestre tripartite fără chenar, la partea superioară cu ferestre dreptunghiulare simple. Ferestrele dreptunghiulare ale etajului întâi sunt încheiate de timpane susţinute de console cu volute, iar parapetul este decorat cu baluştrii, asemenea celorlalte faţade. În axa principală a rezalitului central se găseşte un balcon cu parapet decorat cu baluştrii. Ferestrele celui de al doilea etaj sunt dreptunghiulare, cu lintel profilat. Pe înălţimea celor două etaje extremităţile rezalitului central sunt marcate de perechi de pilaştri cu capiteluri corintice, iar axele rezalitului sunt separate pe verticală de pilaştri cu capiteluri profilate. Segmentele laterale cu câte cinci axe sunt mai simple, pilaştrii interax apar numai la nivelul etajului al doilea. Cornişa proeminentă cu denticuli, ce se sprijină pe console, se continuă şi deasupra acestei faţade, peste care se înalţă un atic divizat de stâlpişori, între care sunt zone cu baluştrii, iar în zona centrală s-a amplasat un orologiu.

 

La reproiectarea faţadei unitare, compusă din elemente fundamental neoclasiciste, s-a încercat redarea la un anumit nivel şi sugerarea, cel puţin ca stil, a specificului clădirii devastate în incendiul din 1955.

 

 

 

Interiorul clădirii a suferit modificări şi mai însemnate decât faţadele. Datorită celor două reconstrucţii, capacitatea iniţială de 1200 locuri pentru spectatori s-a redus la 500 locuri. Parterul sălii de spectacole este înconjurat în formă arcuită de loje, ce se desfăşoară pe patru niveluri suprapuse. Ornamentica sălii, basoreliefurile oglindesc de asemenea gustul anilor cincizeci. Aceasta, sau poate stilul deceniilor următoare se regăseşte în foaier şi pe coridoarele cu tavan, finisate cu diverse placaje moderne.

 

Desigur, clădirea teatrului în forma sa originală ocupa un loc important printre edificiile teatrelor din ţară, dar transformările din anii cincizeci i-au diminuat valoarea istorico-artistică, după cum, faţă de apogeul din secolul al XIX-lea, şi arta teatrală arădeană a pierdut din însemnătate.


Bibliografie selectivă
Márki Sándor: II. 823.
Puskel Péter: Három születésnap. Nyugati Jelen. 2004. február 27.
Lanevschi, Gheorghe - Ujj János: Arad. Patrimoniul cultural construit. Arad, 2007. 40.
Pávai Gyula: Mesélő aradi házak. Nagyvárad, 2008. 34.
Ujj János: Arad építészeti emlékei. Nagyvárad, 2008. 80.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină