listare

trimite prin

Casa Mauksch–Hintz (Muzeul de Istorie a Farmaciei), Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2010-02-17
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Piaţa Unirii nr. 28. şi str. Doja Gheorghe nr.1.
Cod: CJ-II-m-B-07495
Datare: Sec. XV–XVIII.

Date istorice

Şirul clădirilor de pe latura de nord a Pieţii Centrale a fost ridicat după pierderea funcţiei zidurilor Vechii Cetăţi şi a definitivării centurilor noi de ziduri, terminate probabil la sfârşitul secolului al XV-lea. În lipsa ancadramentelor medievale databile, nu ne putem pronunţa cu exactitate în privinţa datării primei faze de construcţie a imobilului, însă putem afirma că, pe parcela respectivă exista o clădire cu parter cel târziu la începutul secolului al XVI-lea. În perioada supraetajării caselor din piaţă din jumătatea a doua a secolului, presupunem, că şi casa în cauză primise un etaj.

 

Imobilul actual poartă cu siguranţă majoritatea elementelor de structură a vechii clădiri, însă fără cercetare de parament nu ne putem pronunţa în privinţa conturării zidurilor vechi ce fuseseră înglobate în noua structură. Se păstrează aproape integral pivniţa originală, structurată în două tronsoane.

 

Următoarea fază de construcţie se datează în perioada barocului, când casa a intrat în posesia familiei de farmacişti Mauksch, originari din regiunea Špiš. Clădirea fusese renovată în anul 1766, fiind amenajată o farmacie într-o veche casă de locuit, la comanda farmacistului privilegiat Tobias Mauksch, custodele bisericii evanghelice din Cluj. De această fază de construcţie se leagă realizarea picturilor murale din Officina şi a stucaturilor, precum şi modelarea faţadei principale, a cărei imagine o cunoaştem datorită unei fotografii realizate de fotograful clujean Veress Ferenc din anul 1868. Conform fotografiei, faţadele imobilului erau prevăzute la parter cu striuri orizontale, iar suprafaţa etajului era articulată de lesene şi pilaştri. Faţada principală avea la etaj patru ferestre dreptunghiulare, cu chenare din tencuială, prevăzute cu panouri semicirculare alterate cu panouri dreptunghiulare, decorate cu relief plat.

 

La începutul secolului al XIX-lea Casa Mauksch-Hintz a devenit proprietatea familiei Szláby, iar începând din anul 1851 a intrat, prin moştenire, în posesia familiei Hintz, aceasta rămânând proprietara casei până în 1949, anul naţionalizării imobilului.

 

Pe baza unei fotografii neatribuite din anul 1904 putem reconstitui transformările efectuate pe clădire la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au fost eliminate panourile de deasupra golurilor, acestea din urmă căpătând chenare noi de tencuiată, cu închidere în segment de cerc, decorate în axa centrală superioară cu câte o consolă aparentă în formă de volută.

 

În anii 1950 încăperea de la colţul clădirii a fost transformată într-un pasaj pietonal, de unde se deschide şi intrarea în spaţiul expoziţional. Cu ocazia acestei ultime faze de construcţie faţadele clădirii au căpătat o imagine simplă, nereprezentativă, cu suprafeţe fără articulare verticală şi goluri dreptunghiulare, fără chenare. Casa Mauksch-Hintz adăposteşte azi Muzeul de Istorie a Farmaciei. La originea muzeului se află colecţia de obiecte farmaceutice transilvănene a profesorului universitar clujean, Gyula Orient (1869-1940), expusă în anul 1904 într-una dintre sălile expoziţionale ale Muzeului Ardelean. Această colecţie a fost donată Muzeului Ardelean, fiind îmbogăţită pe parcursul timpului prin alte donaţii valoroase care ilustrează activitatea farmaceutică din Transilvania între secolele XVI-XIX.

 

Expoziţa actuală din casa Mauksch-Hintz a fost amenajată în anul 1954 de către profesorul Valeriu Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei. Ulterior, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, fiind subordonată Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.


Descrierea edificiului

Casa Mauksch-Hintz se află pe latura de nord a Pieţei Unirii (nr. 28.), în vecinătatea casei Filstich-Kemény, fiind plasată la colţul pieţei cu str. Regele Ferdinand. Imobilul cu subsol, parter şi etaj se înalţă pe un plan în formă de L. Parterul şi subsolul clădirii găzduiesc expoziţia permanentă a Colecţiei de Istoria Farmaciei, aparţinând Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, încăperile de la etaj fiind spaţii locative accesibile prin curtea interioară a cărei poartă de intrare se află pe faţada dinspre strada Regele Ferdinand. Colţul imobilului la parter este prevăzut cu un pasaj pentru înlesnirea circulaţiei pietonale.

 

Faţadele clădirii sunt articulate cu o bază scundă acoperită cu plăci de calcar, străpunsă pe alocuri de gurile de aerisire ale subsolului, un brâu median şi o cornişă bogat profilată. Parterul imobilului este prevăzut dinspre Piaţa Unirii cu două axe de goluri, o fereastră şi o uşă cu închidere semicirculară, precum şi golul pasajului, fiind prevăzute cu închideri în segment de cerc. Parterul faţadei laterale este dominat de golul pasajului din prima axă, două ferestre dreptunghiulare, de dimensiuni mici şi patru deschideri mari de tipul vitrinelor, cu închidere semicirculară. Articularea faţadelor la etaj este uniformă, faţada principală fiind prevăzută cu patru, cea laterală cu şase ferestre dreptunghiulare, fără chenare, cu pervazuri profilate. Clădirea este acoperită cu un acoperiş în două ape, învelit cu ţigle solzi, străpuns de golurile de aerisire ale podului.

 

Curtea interioară a clădirii este delimitată dinspre strada Regele Ferdinand de un zid construit în continuarea faţadei laterale, străpuns de o simplă intrare pietonală dreptunghiulară. Zidul se înalţă până la nivelul brâului median al faţadei.

 

Faţada dinspre curte a aripii de est este prevăzută la parter cu deschideri dreptunghiulare cu ancadramente de factură barocă, realizate din calcar, evazate la colţuri. Deschiderile de la etaj şi a întregii aripi de sud sunt dreptunghiulare, fără chenare. Accesul în încăperile de la etaj este asigurat de casa scărilor şi un coridor sprijinit pe şine metalice, prevăzut cu un parapet din fier forjat. În latura de vest a curţii se află o construcţie simplă, cu parter, cu acoperiş plat, ce asigură intrarea în încăperile subsolului. Construcţia este decorată la un colţ cu un con de pin realizat din piatră de calcar.
Majoritatea încăperilor de la nivelul subsolului şi de la parter sunt boltite, fiind structurate în două tronsoane paralele. Subsolul clădirii se întinde sub întreaga suprafaţă a imobilului şi sub o parte a curţii, majoritatea încăperilor acesteia fiind boltite cu bolţi cilindrice din piatră, cu excepţia încăperii de sud-vest, prevăzută cu o boltă pe şine. Încăperea de sub pasajul clădirii nu este accesibilă, având o singură deschidere înzidită. Zidurile subsolului sunt construite din piatră de râu, în care apar, pe alocuri, blocuri de piatră fasonată, fără profilatură. Dintre ancadramentele medievale ale subsolului se mai păstrează trei ancadramente cu închidere semicirculară, cu colţurile teşite, dintre care două sunt înzidite. În zidul încăperii a doua din tronsonul de est se află o nişă pentru lumânare cu ancadrament din piatră, cu închidere semicirculară, de dimensiuni reduse.

 

Pasajul de la colţul clădirii precum şi prima încăpere dinspre piaţă din tronsonul de vest sunt tăvănite, realizate probabil în anii 1950, cu ocazia realizării pasajului. Tronsonul de vest a imobilului, împărţit în patru încăperi este urmat de trei încăperi boltite cu bolţi semicilindrice. Prima încăperile dinspre piaţă a tronsonului de est este acoperită cu o boltă în cruce, urmată de o încăpere de dimensiuni mari, acoperită cu boltă semicilindrică cu penetraţii şi două încăperi prevăzute cu tavane false.
Toate încăperile dea la etajul clădirii sunt tăvănite.

 

Încăperea a doua din tronsonul de est, fosta Officina a farmaciei ce funcţiona în aceste spaţii începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, prezintă pe bolţi şi pe partea superioară a pereţilor o pictură murală deosebită, unică în Transilvania, de factură barocă, comandată de farmacistul Tobias Mauksch şi definitivată în anul 1766. Pe bolta încăperii se află patru reprezentări simbolice, încadrate de medalione ovale şi în formă de inimă. În medalionul oval situat pe latura de nord a bolţii este reprezentat arborele vieţii încadrat de cei doi şerpi ai lui Esculap, iar pe celălalt medalion, pe latura de sud, se află un cocor cu o piatră în gheare, aşezat pe o ramură înfrunzită, reprezentând simbolul vigilenţei. Medalioanele în formă de inimă, situate în partea de est şi de vest a bolţii, sunt identice, reprezentând două cornuri ale abundenţei având deasupra lor câte o coroană.

 

Pe peretele de nord a Officinei se află o inscripţie cu majuscule, încadrată de un chenar cu linii curbe, alcătuit din rocaille-uri, care ne relatează faptul, că această încăpere fusese renovată, sau reamenajată în anul 1766, la comanda farmacistului privilegiat Tobias Mauksch: DIVINA FAVENTE CLEMENTIA / EXSTRU[xi]T CURAVIT / TOBIAS MAUKSCH APOTHECAR[ius] PRIVILEGIAT[us] / ANNO MDCCLXVI DUM / VIX EXPECTATOS DUXIT BONA CAUSA / TRIUMPHOS. Următoarea inscripţie, cea de pe latura de sud a încăperii ne dezvăluie numele pictorului, Andreas Koleszár, datarea picturilor (1898), precum şi numele comanditarului picturilor murale, farmacistul Georgius Hintz: ACCIPIENTE OFFICINA MEDICA MENTORUM / CARUM MONUMENTUM RENOVABAT / GEORGIUS HINTZ DR. / CUM PICTORE ANDREA KOLESZÁR / ANNO DOMINI MDCCCXCVIII. A treia inscripţie cuprinde reconstituirea şirului tuturor proprietarilor farmaciei, începând din anul 1573, fondarea primei farmacii a oraşului, până la naţionalizarea clădirii din anul 1949: 1573-1752 / SZÖCS MIHÁLY, PATEKÁRIUS JÁNOS, STANNO EDE, FOITH JAKAB / 1752 ÉVBEN A GYÓGYSZERTÁR A CSALÁD TULAJDONÁBA KERÜLT. / MAUKSCH TÓBIÁS 1752-1802, MAUKSCH JÁNOS MÁRTON 1802-1817 / SZLÁBY DÁNIEL 1817-1839 / SZLÁBY DÁNIEL ŐZVEGYE 1839-1851 / SZLÁBY DÁNIEL ÖZVEGYE ÖRÖKÖSE, HINTZ GYÖRGY 1851-1863 / DR. HINTZ GYÖRGY 1863-1890, DR. HINTZ GYÖRGY ÖRÖKÖSSEI 1890-1898 / GYÖRGY 1898-1949.

 

Încăperea a doua din tronsonul de vest a imobilului este prevăzută cu o boltă semicilindrică cu penetraţii, decorată cu o stucatură bogată, aurită, de factură barocă târzie, reprezentând rocaille-uri, medalioane ovale oarbe, ghirlande de flori şi un cartuş barocizant.


Bibliografie selectivă
Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj. Szerk. Radu Crişan. Kolozsvár. 2005.
Gaal György. Kolozsvár, Cluj, 2001, 50.
Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, II, Szerk. B. Nagy Margit, Bukarest, 1982, 134.
Orient Gyula, Az Erdélyi Nemzeti Múzeum érem- és régiségtárának gyógyszerészeti gyűjteménye, Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum érem- és régiségtárából, IX (1918), Cluj, 217-300.


taguri

, farmacie, , , picturi murale

Discuţie