"La moartea mamei sale, în octombrie 2003, colega noastrã de redacþie, publicista Iulia Deleanu, avea sã solicite Marelui Rabin derogarea de a rosti ea însãºi tradiþionalul Kadiº, în familia sa neexistând nici un fel de alte rude pe linie
bãrbãteascã. Rabinul simte cã Iulia abia îºi reþinea lacrimile: „Ir sent a ghitã tohter... Ir vet zugn Kadiº” („Sunteþi o fiicã bunã... Veþi spune Kadiºul”).
Rostit cu prilejul tragic al pierderii unei fiinþe apropiate, Kadiºul nu este o rugãciune de rememorare, de pomenire a
celor dispãruþi, ci de eternã preamãrire a Marelui Ziditor. Ghidu Bruchmaier, oficiant de cult, un erudit, cãruia i-am vorbit despre intenþia Iuliei Deleanu de a scrie un „Kadiº” pentru mama sa, sugera autoarei o paginã de gardã a cãrþii pe care sã insereze, ca un fel de dedicaþie: „Itgadal, vãitcadaº...” –„Te voi preamãri etern, Doamne, mai mult decât orice în lume, pentru darul fãcut: MAMA”."
Dorel Dorian: Cuvânt introductiv
Teljes kötet letöltése
[pdf, 1333.2k]