Mărăcinar negru


Proiectul “Digitalizare pentru interculturalitate II” categorie: enciclopedie [2012-10-26]

Proiectul digitalizării și publicării revistei "Glasul minorităților" a fost realizat în cadrul proiectului Digitizare pentru interculturalitate II finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, de Fundația Jakabffy Elemér Alapítvány (Cluj-Napoca) prin colaborare cu Asociația Media Index. Tot în cadrul proiectului sunt puse la dispoziția celor interesați 9 volume axate pe tematica minoritară.

Glasul Minorităților categorie: reviste [2012-09-26]

Glasul Minorităților (1923–1942) este cea mai importantă revistă din perioada interbelică dedicată problemei minorităților din România și nu numai. Revista a apărut în anul 1923, redactorii revistei fiind Jakabffy Elemér și Sulyok István. Primele trei volume conțin articole în limba română, începând cu anul 1926 devine revistă multilingvă, lîngă articolele de limba română apar și articole în limba germană, franceză și engleză.

Operele lui Hervay Gizella categorie: scriitori și poeți maghiari [2011-10-18]

Nascută în 1934 la Mako, în Ungaria, Hervay Gizella se mută în județul Sălaj la vârsta de 12 ani, împreună cu mama. După terminarea facultății de limba si literatura maghiară la Cluj, se mută la Bucuresti. Prima sa poezie apare în 1953. În 1976 se mută la Budapesta. În același an, fostul său soț, Szilágyi Domokos se sinucide, iar un an mai târziu, fiul lor, Attila – eroul volumului Cartea lui Kobak – moare în cutremurul de la București. Hervay Gizella se sinucide in 1982.

Pagina poetului Bogdán László categorie: scriitori și poeți maghiari [2011-10-16]

Scriitorul, poetul, redactorul și traducătorul Bogdán László s-a născut în 1948 la Sfântu Gheorghe. Începând din 1969 lucrează la ziare, iar din 1974 și la reviste culturale. Primul sau volum de poezii apare in 1972, urmat în 1978 de primul roman, intitulat "În căutarea unor locuri pentru filmare". De-a lungul timpului, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor de trei ori.

Pagina scriitorului Bálint Tibor categorie: scriitori și poeți maghiari [2011-10-12]

Născut in 1932 la Cluj, Bálint Tibor a debutat în a doua parte a anilor 1950 cu nuvele și schițe. După mai multe volume de nuvele și povestiri, apărute în anii în care lucra la diferite reviste și ziare, în 1969 apare romanul Maimuța plângăreața, pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor. Romanul a fost primit cu entuziasm și de public, iar in 1972 este pus pe scena la Cluj. Înainte de moartea sa din 2002, Bálint Tibor publica și celelalte două volume din trilogia începută cu Maimuța plângăreață.

Realizări culturale și științifice maghiare în limba română, respectiv limba germană categorie: cărți [2011-09-26]

Încă din anii ’60 Editura Kriterion a recunoscut importanța transmiterii valorilor culturale și realizărilor științifice ale comunității maghiare în procesul de a genera relații științifice și cultural cu influență pozitivă în viața culturală, științifică a minorităților naționale. În mijlocul anilor ’90 putem înregistra puține încercări asemănătoare, în primul rând editurile revistelor culturale își asumă sarcina de a transmite valorile culturale a communităților conlocuitoare. Cu publicarea valorilor culturale și a performanțelor științifice maghiare în limba română și germană, și noi ne alăturăm aceastei tendințe. În cadrul proiectului intitulat Digitizare pentru interculturalitate, realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, celor interesați le punem la dispoziție 19 opere literare și științifice.

KÓS KÁROLY

Neamul Varju În românește de Aurel BUTEANU
Prefață de N. CRIȘAN
Coperta de DEÁK FERENC


SÜTŐ ANDRÁS

Un leagăn pe cer "E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacție mai înaltă și spre o tipografie căreia numai el îi știe, în clipa asta, tainele presimțite în capodopera „Un leagăn pe cer" (...)" - fragment din necrologul „Cireșe de toamnă", de Mircea Dinescu.



Biserica romano-catolică "Sfânta Maria", Baia Sprie

Romániai Magyar lexikon
Biserica Sfânta Maria din Baia Sprie se află în centrul localității situate într-o zonă pitorească, înconjurat de munți înalți și împăduriți, în mijlocul fostei piețe a orașului, numit Piața Hunyadi, în apropierea bisericii reformate și a primăriei. Biserica sală, orientată est-vest dispune de o navă formată din trei travee, la ale cărei parte centrală ăi este adosată spre nord și sud, formând câte o capelă cu închidere semicirculară în interior și dreptunghiulară în exterior. Traveea centrală a navei este acoperită cu o cupolă pe pandantivi, susținută de coloane îngemănate, iar celelalte travee cu boltă a vela. Nava bisericii se închide spre est cu un cor semicircular, al cărei laturi nordice îi este anexată o sacristie etajată. Fațada bisericii este monumentală. Intrarea se află în axa centrală a fațadei principale cu trei axe, amenajat sub un portic înălțat de 12 trepte, ieșit în rezalit. Porticul este format din patru coloane cu capiteluri ionice și fusuri canelate, care susțin un timpan. În fața bisericii, pe piedestaluri înalte sunt așezate statuia regilor sfinți maghiari Sf. Ștefan și Ladislau, iar în nișele cu închidere semicirculară ale fațadei se află statuile Sfinților Petru și Pavel. Frontonul porticului este flancat de două turnuri cu plan rectangular cu două etaje, care se ridică deasupra cornișei principale, fiind acoperite cu coifuri octogonale înalte. Aspectul și elementele de decor ale fațadei principale a bisericii, cum ar fi structura porticului, cornișa principală împodobită cu un șir de denticuli, ancadramentul ușii principale, accentuat cu șiruri de ove, precum și nișele cu statui ne amintesc de fațada neoclasică a catedralei episcopale din Satu Mare, cu toate că ferestrele circulare poartă deja amprenta stilului romantic. Fațada nordică și sudică sunt amenajate simetric, iar părțile centrale, care încorporează cele două capele, sunt concepute asemenea unor rezalite încoronate cu timpan, cu fațade articulate cu pilaștri cu capiteluri ionice decorate cu palmete, ferestre și nișe de statui cu închideri semicirculare.     Interiorul bisericii, asemenea fațadei, oferă o imagine impozantă vizitatorilor. Pereții sunt articulați cu coloane și pilaștri cu capiteluri ionice, învelite cu marmură roșie și cornișe bogat profilate. Pictura altarului principal înfățișează pe Înălțarea Maicii Domnului și a fost pictată de Károly Lotz în 1858. În timpul postului Sfintelor Paști aceasta este acoperită cu o scenă a Răstignirii pictată în 1935 de pictorul din Baia Sprie Hajós Ilona. În capelele laterale deasupra altarelor neoclasiciste se află tablouri pictate de Franz Geiling în 1859, reprezentând Răstignirea (dreapta) și Sf. Ioan de Nepomuk (stânga). În nișele aflate în aceste capele sunt plasate statuile din lemn a Sf. Ana, Sf. Iosif, Sf. Florian și Sf. Emeric. La intersecția navei și a corului, pe ambele părți, se află câte o pictură ale unor altare laterale demontate în anii 1980, pictate în 1865 de Carl Schellein. Pictura alipit laturii nordice, conform tradiției locale, portretizează doi mineri, pe István Glódics și Pál Stenczel, care aveau religii diferite (catolică și reformată) și în fața cărora, în timpul unei dispute confesionale, a coborât din cer Fecioara Maria, înconjurat de îngeri. Compoziția picturii de pe latura sudică prezintă pe Isus ținând o pâine, iar pe partea inferioară apare imaginea a doi îngeri ținând o cruce și un potir. Bolta bisericii este decorată cu picturi murale executate în perioada construcției bisericii. În semicalota absidei se vede scena încoronării Fecioarei Maria, în prima travee a navei scena prezentării lui Isus în templu, în cupolă nașterea lui Isus, iar în semicalotele capelelor laterale adorarea magilor și scena întâlnirii Sf. Maria cu Sf. Elisabeta. Printre piesele interiorului este de remarcat cristelnița de marmură roșie, acoperit cu un capac de lemn, în formă de clopot, încoronat cu o compoziție sculpturală reprezentând botezului lui Isus, precum și construcția tribunei de orgă, sprijinită de patru stâlpi înalți, din fier turnat, cu capiteluri egiptizante. În colecția bisericii se păstrează de asemenea un steag a minerilor din 1859. Biserica a fost restaurată de mai multe ori. Cele mai importante au fost lucrările de refacere din anii 1982–1984, când au fost restaurate picturile murale, s-au demontat cele două altare laterale și amvonul, iar în ultima travee a navei dinspre tribuna de orgă au fost ridicate două altare mai mici și au înlocuit orga din 1857 cu o orgă electrică. Biserica parohială din Baia Sprie est un monument important de arhitectura religioasă de stil neoclasicist, care însă prin utilizarea elementelor caracteristice ale stilului romantic are și un caracter istoricizant. Importanța ei, în afară de nivelul ridicat al calității arhitecturale și a amenajării interioare, se datorează și faptului, că a fost proiectat de un preot diecezan, un caz rarisim în arhitectura religioasă a vremii.
tovább a lexikonhoz

Surse premoderne despre istoria Transilvaniei

Romániai Magyar lexikon
Producerea actelor oficiale a crescut vertiginos începând de la mijlocul secolului al XVI-lea odată cu formarea administrației princiare și a autorităților comitatelor, scaunelor și orașelor, ceea ce a condus la întocmirea unui număr mare de documente, de ordinul sutelor de mii, până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Următoarele date cantitative ne arată situația surselor din epocă, mai precis situația surselor documentare și narative: conform estimării lui Jakó Zsigmond, au rămas circa 150 de mii de acte din perioada 1541-1700, dintre care aproximativ jumătate sunt în limba maghiară, iar cealaltă jumătate în latină și germană, iar binecunoscutul repertoriu Crăciun-Ilieș (Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV-XVII, privind istoria României. București, 1963) cunoaște mai mult de 200 de surse narative (jurnale, cronici, memorii). Cercetarea istorică este nevoită să se lipsească de cel mai valoros material documentar din perioada principatului deoarece arhiva princiară, care păstra actele factorilor administrației centrale, a fost în mare măsură distrusă de războiul din secolul XVII, iar documentele care s-au păstrat au fost dispersate. De aceea, „suntem nevoiți să reconstituim funcționarea statalității Transilvaniei și a structurii sociale din materialul relativ sumar, păstrat aleatoriu în arhivele autorităților din orașe, comitate și scaune, în instituții bisericești și arhive familiale." Menționăm în primul rând arhivele locurilor de adeverire ale capitulului din Alba Iulia și ale conventului din Cluj-Mănăștur, păstrate la Arhiva Națională Maghiară (în cea dintâi sunt materiale din arhiva princiară: de ex. Libri Regii, corespondența diferiților principi, acte diplomatice, corespondență oficială și acte din diferite arhive familiale și acte personale) și arhivele particulare păstrate în biblioteca Batthyaneum (care cuprind mai ales materiale de factură bisericească, dar și alte tipuri de acte). Dintre materialele păstrate în arhivele locurilor de adeverire pot trezi interes în rândul cercetătorilor mai ales protocoalele din epoca principatului (circa 60 de volume), precum și Libri Regii (32 de volume). Majoritatea însemnărilor din aceste cărți sunt în limba latină. Arhivele orășenești conțin cea mai bogată și variată parte a surselor epocii. La sfârșitul secolului al XVI-lea, limbile maghiară și germană au devenit dominante în administrația orașelor transilvănene. Limba latină a rămas limba actelor cu caracter solemn. Arhivele orășenești din Sibiu, Cluj, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Bistrița, Baia Mare sunt cele mai semnificative pentru epoca principatului autonom. Din materialul păstrat la aceste arhive menționăm protocoalele judiciare și cele ale consiliului, socotelile și actele de breaslă. Dintre materialele documentare păstrate la comitate (pentru că aceste comitate au început să acorde atenție sporită păstrării documentelor doar din prima jumătate a secolului al XVIII-lea) merită menționate protocoalele (de ex. protocolul comitatului Clujului, unde avem surse din 1605 și a celui din Turda, începând din 1607. Protocoalele judiciare reprezintă, probabil cel mai însemnat material documentar al administrației scaunelor secuiești din epoca premodernă (de exemplu protocoalele judecătorești; cele mai vechi, din Scaunul Odorheiului, datează din 1589).  Arhivele bisericilor din Transilvania (arhiva reformată, respectiv unitariană din Cluj, arhiva arhiepiscopală din Alba Iulia și arhiva centrală evanghelică din Sibiu) au păstrat material documentar însemnat și pentru această perioadă istorică. Menționăm protocoalele vizitațiilor și ale sinodului, precum și sursele principale de istorie a învățământului și a instituțiilor de învățământ. Pentru cele din urmă menționăm aici tabelele nominale cu elevii și legile instituțiilor școlare.  Arhivele familiale, dintre care multe au căpătat amploare în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, conțin în mare măsură acte și documente referitoare la administrarea moșiilor, viața publică a membrilor familiei, respectiv corespondența privată. Avem în vedere mai ales actele familiilor princiare Báthory, Rákóczi, Apafi, respectiv Teleki, acte păstrate la Magyar Országos Levéltár (Arhiva Națională a Ungariei). Ne mai referim și la mai multe duzini de arhive familiale păstrate odată la Arhiva Muzeului Național din Transilvania, arhive care se află acum la Arhivele Naționale din Cluj (de exemplu, arhivele familiilor Wesselényi, Bánffy, Bethlen, Kemény, care la rândul lor conțin material premodern extrem de bogat). În privința colecțiilor de surse istorice menționăm colecția lui Gr. Kemény József, care cuprinde documente originale, misive și o serie de alte acte precum și un fond de 367 de volume de copii. În prezent, colecția se află la Biblioteca Academiei din Cluj, Arhivele Naționale din Cluj și Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Ea conține material foarte important și pentru secolele XVI-XVII. Sursele publicate cuprind material extrem de variat (surse narative, acte diplomatice, corespondență, surse de istorie economică, socială, istorie a religiei și culturii, surse de istorie urbană etc.), însă reprezentarea anumitor principi, scaune, comitate, orașe, instituții etc. este disproporționată. Situația poate fi atribuită, pe de o parte, lipsei de uniformitate a materialului documentar rămas, iar pe de altă parte, lipsei unui program coerent de publicare a acestor materiale. Dintre sursele documentare publicate, actele Dietei sunt deosebit de importante pentru că sunt surse excelente privind legislația epocii principatului (Memorii parlamentare din Transilvania. Coord. Szádeczky Lajos. I-XXI. 1540-1699. Budapest, 1875-1898. în maghiară Erdélyi Országgyûlési Emlékek. Szerk. Szádeczky Lajos. I-XXI. 1540-1699. Budapest, 1875-1898.) Remarcabilă este și colecția de legi a epocii: Approbata și Compilata. (Traducere și note de Kolosvári Sándor și Óvári Kelemen/Magyar Törvénytár. 1540-1848. évi erdélyi törvények/Budapest, 1900.) Ghiduri excelente pentru sursele epocii: Trócsányi Zsolt: Arhivele autorităților guvernamentale din Transilvania (în maghiară Erdélyi kormányhatósági levéltárak. Budapest, 1973.; Kosáry Domokos: Introducere în sursele și literatura istoriei Ungariei I. Cadrul general I-II (în maghiară: Bevezetés Magyarország történetének forrásaiba és irodalmába I. Általános rész I-II. Budapest, 1970.); Bartoniek Emma: Documente istorice maghiare (în maghiară: Magyar történeti forráskiadványok.) (A Magyar Történettudomány Kézikönyve I. 3/b.) Budapest, 1929. O publicație de referință, necesară pentru prelucrarea surselor maghiare: Dicționar de etimologie maghiară din Transilvania (în maghiară: Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár. Szerk. Szabó T. Attila. I-XIII. 1975-2009.  Dezvăluirea surselor și publicarea colecțiilor de documente premoderne rămâne - odată cu diminuarea cercetării istorice a sașilor - aproape în totalitate în sarcina istoriografiei maghiare. Cercetarea românească nu se arată serios interesată - în afară de rolul lui Mihai Viteazul în Transilvania și sursele mai ales de istorie a economiei și religiei a zonelor locuite de populație română (de ex. Țara Făgărașului) - de sursele, preponderent în limba maghiară, din perioada principatelor. Surse narative: Moștenirea Transilvaniei. Memorialiști transilvăneni despre Transilvania (în maghiară: Erdély öröksége. Erdélyi emlékírók Erdélyről.) Coord. Makkai László. I-VI. 1541-1703. Budapest, f.a, I. Tündérország 1541-1571., II. Sárkányfogak 1572-1602., III. Tûzpróba 1603-1613., IV. A fejedelem 1613-1629., VI. Apa és fiú 1630-1661., VI. Haldokló Erdély 1662-1703.); Szamosközy István: Rămășite istorice (Monumenta Hungariae Historica. II. Scriptores XXI., XXVIII-XXX.) 1566-1603. I-IV. Publicat de: Szilágyi Sándor. Budapest, 1876-1880.;Szalárdi János: Cronica maghiară de jale (în maghiară: Siralmas magyar krónikája. Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Szakály Ferenc. Budapest, 1980; Georg Kraus: Cronica transilvăneană (în maghiară: Erdélyi krónika) 1608-1665. Traducere, introducere și note de Vogel Sándor. Budapest, 1994Memorialiști din Cluj (în maghiară: Kolozsvári emlékírók) 1603-1720. Introducere și cronologie de Bálint József. Selecția surselor și note de Pataki József. Bukarest, 1990.Documente de istorie politică și diplomație: Rapoartele ambasadorilor papei în Transilvania din timpul lui Kelemen al VIII-lea (în maghiară: Erdélyországi pápai követek jelentései VIII. Kelemen idejéből) (1592-1600). Material colectat și ediție îngrijită de Veress Endre. (Vatikáni Magyar Okirattár. II/3.). Budapest, 1909; Kruppa Tamás: Transilvania și Sfântul Scaun. Documente nepublicate (în maghiară: Erdély és a Szentszék a Báthory korszakban. Kiadatlan iratok) (1574-1599) Szeged, 2004; Óváry Lipót: Documente pentru istoria relațiilor diplomatice ale lui Bethlen Gábor (în maghiară: Oklevéltár Bethlen Gábor diplomácziai összeköttetései történetéhez.) Budapest, 1886. Gindely Antal: Arhivă pentru istoria domniei principelui Bethlen Gábor (în maghiară: Okmánytár Bethlen Gábor fejedelem uralkodása történetéhez.) Budapest, 1890; Szilágyi Sándor: Arhiva I pentru istoria relațiilor suedeze și franceze ale lui Rákóczy György I (în maghiară: Okmánytár I. Rákóczy György svéd és franczia összeköttetéseinek történetéhez.) (Monumenta Hungariae Historica. Diplomataria XXI.) Budapest, 1873. ; Rákóczy György I și Poarta. Scrisori și documente (în maghiară: I. Rákóczy György és a Porta. Levelek és okiratok.). Coord. Beke Antal și Barabás Samu. Budapest, 1888; Szilágyi Sándor: Arhiva II pentru istoria relațiilor suedeze și franceze ale lui Rákóczy György I (în maghiară: Okmánytár II. Rákóczy György diplomacziai összeköttetéseihez.) (Monumenta Hungariae Historica. Diplomataria XXIII.) Budapest, 1874; Szilágyi Sándor: Transilvania și războiul din nord-est. Scrisori și documente (în maghiară: Erdély és az északkeleti háború. Levelek és okiratok.) I-II. Budapest, 1890-1891.; Diplomatarium Alvinczianum. Arhiva lui Alvinczi Péter (în maghiară: Alvinczi Péter okmánytára) (1685-1688.) Publicat de Szilágyi Sándor. (Monumenta Hungariae Historica. Diplomatarium XIV-XV.) I-II. Pest, 1870.;Corespondența actorilor politici mai importanți: Veress Endre: Corespondența dintre Báthory István, principe al Transilvaniei, și regele Poloniei (în maghiară: Báthory István erdélyi fejedelem és lengyel király levelezése.) I-II. 1556-1586. Kolozsvár, 1944, Szilágyi Sándor: Corespondența politică nepublicată a principelui Bethlen Gábor (în maghiară: Bethlen Gábor fejedelem kiadatlan politikai levelei). Budapest, 1879; Szilágyi Sándor: Corespondența principelui Bethlen Gábor (în maghiară: Bethlen Gábor fejedelem levelezése) 1613-1629. Budapest, 1887; Corespondența personală a celor doi principi Rákóczy György (în maghiară: A két Rákóczy György fejedelem családi levelezése.). Coord. Szilágyi Sándor. (Monumenta Hungariae Historica. Diplomataria XXIV.) Budapest, 1875. ; Corespondența lui Teleki Mihály (în maghiară: Teleki Mihály levelezése.). Coord. Gergely Samu. I-VIII. Budapest, 1905-1926; )Scrisorile lui Bethlen Miklós (în maghiară: Bethlen Miklós levelei.) 1657-1716. I-II. coord. Jankovics József. Budapest, 1987).Surse de istorie economică și socială: Urbariile cetății Gilăului (în maghiară: A gyalui vártartomány urbáriumai.). Introducere de Jakó Zsigmond. Kolozsvár, 1944;Makkai László: Documentele de economie ale lui Rákóczi György I (în maghiară: I. Rákóczi György gazdasági iratai) (1631-1648). Budapest, 1954;Urbariile Țării Făgărașului. Editate de Prodan, David cu Ursuțiu, Liviu și Ursuțiu, Maria. I-II. 1601-1680. București, 1970-1976;Domeniul Gurghiu (1652-1706). Urbarii, inventare și socoteli economice, studiu introductiv și ediție îngrijită de Liviu Ursuțiu. Cluj-Napoca, 2007; Jakó Zsigmond: Date despre administrarea dijmei din perioada principatelor (în maghiară: Adatok a dézsma fejedelemségkori adminisztrációjához.) Kolozsvár, 1945;Szádeczky Béla: Intendența curții principelui Apafi Mihály I. Jurnalele economice ale lui Bornemissza Anna (în maghiară: I. Apafi Mihály fejedelem udvartartása. I. Bornemissza Anna gazdasági naplói) 1667-1690. Budapest, 1911; Pap Ferenc: Registre de tricesimă din Cluj (în maghiară: Kolozsvári harmincadjegyzék) 1599-1637. Bukarest-Kolozsvár, 2000.Surse de istorie urbană: Protocolul consiliului orașului Turda (în maghiară: Torda város tanácsi jegyzőkönyve) 1603-1678. Editor, introducere și note de Wolf Rudolf. Kolozsvár, 1993. (http://mek.niif.hu/02800/02882/02882.pdf); Protocoalele orașului Alba Iulia (în maghiară: Gyulafehérvár város jegyzőkönyvei.) Editor, introducere și note de Kovács András. Kolozsvár, 1998.;Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt. IX. Band: Zunfturkunden 1420-1580. Bearb. von Gernot Nussbächer und Elisabeta Marin. Kronstadt, 1999.; Quellen zur Geschichte der Stadt Hermannstadt. II. Band. Handel und Gewerbe in Hermannstadt und in den Sieben Stühlen 1224-1579. Herausgegeben von Monica Vlaicu unter Mitarbeit von Radu Constantinescu - Adriana Ghibu - Costin Feneșan - Cristina Halichias - Liliana Popa. Hermannstadt, 2003; Berger, Albert: Urkunden-Regesten aus dem Archiv der Stadt Bistritz in Siebenbürgen II-III. 1548-1585. Köln-Weimar-Wien, 1986-1995; Hermannstadt und Siebenbürgen. Die Protokolle des Hermannstädter Rates und der Sächsischen Nationsuniversität. 1391-1705. Herausgegeben von Käthe Hientz-Bernhard Heigl-Thomas Șindilariu, Hermannstadt-Heidelberg 2007. (Cu anexă DVD). Surse referitoare la secui: Arhiva Secuilor (în maghiară: Székely Oklevéltár) II-VI. Coord. Szabó Károly-Szádeczky Lajos. Kolozsvár, 1876-1897. (vol II.: http://adatbank.transindex.ro/cedula.php?kod=905; vol. III. : http://adatbank.transindex.ro/html/alcim_pdf5296.pdf; vol. IV. : http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf1017.pdf; vol. VI.: http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf1001.pdf;); Serie nouă: I-III. Protocoale judiciare din Scaunul Odorheiului (în maghiară: Udvarhely-széki törvénykezési jegyzőkönyvek), 1569-1600. Editori Demény Lajos - Pataki József - Tüdős S. Kinga. Bukarest, 1983-1994; IV-VII. Conscripții în rândul secuilor (în maghiară Székely népesség-összeírások), 1575-1680. Editor, introducere și note de Demény Lajos. Kolozsvár, 1998-2004. (volumul IV: http://mek.niif.hu/03400/03416/03416.pdf; volumul V: http://mek.oszk.hu/03400/03443/03443.pdf) Surse de istoria bisericii și învățământului: Hotărârile conciliilor parțiale ale Bisericii Reformate din Târnave (în maghiară: A Küküllői Református Egyházmegye parciális zsinatainak végzései) I. 1638-1720. Editor, introducere, note și index de Buzogány Dezső - Ősz Sándor Előd - Tóth Levente. Kolozsvár, 2008).Actele conciliilor reformate din Transilvania (în maghiară: Erdélyi református zsinatok iratai.) I-II. 1599-1770. Îngrijit de Buzogány Dezső - Dáné Veronka - Kolumbán Vilmos József - Sipos Gábor (în curs de apariție); Teutsch, G. D.: Die Synodalverhandlungen der Evang. Landeskirche A. B. in Siebenbürgen im Reformationsjahrhundert. (Urkundenbuch der Evangelischen Landeskirche A. B. in Siebenbürgen. II) Hermannstadt, 1883; Jakó Zsigmond - Juhász István: Studenți din Aiud (în maghiară: Nagyenyedi diákok) 1662-1848. Bukarest, 1979 (http://adatbank.transindex.ro/cedula.php?kod=747); Studenții colegiului reformat din Târgu-Mureș (în maghiară: A Marosvásárhelyi Református Kollégium diáksága) 1653-1848. Introducere de Tonk Sándor. (Fontes Rerum Scholasticarum VI. coord. Keserû Bálint) Szeged, 1994; Fasciculus rerum scholasticarum Collegii Claudiopolitani Unitariorum. 1626-1696. I. 1626-1648. Preparat de Edit Dományházi-Miklós Latzkovits. (Fontes Rerum Scholasticarum VII/1. coord. Bálint Keserû) Szeged, 1997.Die siebenbürgisch-sächsischen Schulordnungen mit Einleitung, Anmerkungen und Register herausgegeben von Friedrich Teutsch. (Monumenta Germaniae Paedagogica VI.) I. 1543-1778. Berlin, 1888. (http://www.archive.org/stream/monumentagerman02wissgoog#page/n0/mode/1up)Arhiva iezuită (în maghiară: Jezsuita okmánytár.) I/1-2. Documente privind Transilvania și Ungaria - în maghiară: Erdélyt és Magyarországot érintő iratok - 1601-1606. (Colecția pentru istoria mișcărilor de idei din secolele XVI-XVIII. 34. Coord. Keserû Bálint) îngrijit de Balázs Mihály, Kruppa Tamás, Lázár István Dávid, Lukács László. Szeged, 1995; Monumenta Antiquae Hungariae. Edidit Ladislaus Lukács S. I. I-IV. 1550-1600. Romae, 1969-1987; Corespondența și documentele iezuiților din Transilvania din epoca principilor Báthory (în maghiară: Erdélyi jezsuiták levelezése és iratai a Báthoryak korából) (1571-1613). I. 1571-1583., II. 1575-1588. Editor: Veress Endre. (Fontes Rerum Transylvanicarum I-II.) Budapest, 1911-1913; Protocoalele Anuarului Societății Hristos despre problemele din epoca principilor. - în maghiară: Jézus Társasága évkönyveinek jelentései a Báthoryak korabeli erdélyi ügyekről. - (1579-1613). Îngrijit de: Veress Endre. (Fontes Rerum Transylvanicarum V.) Veszprém, 1921. Litterae missionariorum de Hungaria et Transilvania (1572-1717) I-IV. Edit: István György Tóth (Bibliotheca Academiae Hungariae - Roma. Fontes 4.), Roma-Budapest 2002-2005; Protocoale din locuri de adeverire: Protocoalele capitulului din Transilvania (în maghiară: Az erdélyi káptalan jegyzőkönyvei) 1222-1599. Editori, index și note de Bogdándi Zsolt - Gálfi Emőke. (Erdélyi Történelmi Adatok VIII.1.) Kolozsvár, 2006  Libri Regii din Tansilvania: Actele principilor Transilvaniei (în maghiară: Az erdélyi fejedelmek oklevelei) (1560-1689). Libri Regii din Transilvania (în maghiară: Erdélyi Királyi Könyvek.) DVD-ROM. Coord. Gyulai Éva. Arcanum, Miskolci Egyetem Bölcsészettudományi Kara. Budapest, 2005. Libri Regii ale principilor din Transilvania (în maghiară: Az erdélyi fejedelmek Királyi Könyvei.) I. 1569-1602 (Erdélyi Történelmi Adatok VII. 1-3. Coord. Jakó Zsigmond) VII/1. Liber Regius János Zsigmond (în maghiară: János Zsigmond Királyi Könyve) 1569-1570. - VII/2. Liber Regius Báthory Kristóf (în maghiară: Báthory Kristóf Királyi Könyve) 1580-1581. - VII/3. Libri Regii Báthory Zsigmond (în maghiară: Báthory Zsigmond Királyi Könyvei) 1582-1602. Editori, index și note de Fejér Tamás, Rácz Etelka, Szász Anikó. Kolozsvár, 2003-2005. Protocoale din cetăți: Protocoalele cetății Turda (în maghiară: Torda vármegye jegyzőkönyvei) I. 1607-1658. Editor Dáné Veronka (în curs de apariție).Arhive de familie: Valentiny Antal - W. Kovács András: Arhiva de la Țaga a familiei Wass (în maghiară: A Wass család cegei levéltára.) Kolozsvár, 2006, care pe lângă materialul medieval ne informează și despre materialele premoderne ale arhivei.Arhive bisericești: Inventarul Arhivei Istorice Teritoriale Centrale a diocezei Bisericii Reformate din Transilvania (în maghiară Az Erdélyi Református Egyházkerület Központi Gyûjtőlevéltárának ismertető leltára.). Coordonatori Dáné Veronka - Sipos Gábor. (Erdélyi Református Levéltári Kiadványok 1.) Kolozsvár, 2002.; Arhiva arhiepiscopiei din Alba Iulia și Arhiva Catolică Status din Transilvania (în maghiară: A Gyulafehérvári Érseki Levéltár és az Erdélyi Katolikus Státus Levéltára) I. 1429-2000. (Erdélyi Római Katolikus Levéltárak. 1. coord. Szögi László-Bernád Rita). Gyulafehérvár-Bp, 2006
tovább a lexikonhoz

Bokor Zsuzsa

Problémás nőalakok