listare

trimite prin

Palatul lui Teleki Domokos, Tîrgu-Mureş
Ultima actualizare:  2010-04-08
Autor:  Orbán János
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Adresa: P-ţa Bernády György nr. 3–5.
Cod: MS-II-m-A-15477
Datare: 1801–1803

Date istorice

Conform datelor arhivistice Domokos Teleki a achiziţionat parcela de la cizmarul Mihály Gyulai înainte de anul 1787. Construcţiile au debutat în 1801 şi în ciuda „numeroaselor probleme şi cheltuieli" au fost finalizate la sfârşitul anului 1802, inscripţia comemorativă fiind amplasată apoi în 1803. După finalizarea construcţiilor edificiul a fost o vreme în posesia familiei Görög, ulterior a fost răscumpărat însă de familia Teleki. A intrat în posesia Bisericii Reformate începând cu anul 1935. În 1849 József Bem a înnoptat în această clădire, iar după înfrângerea revoluţiei din 1848-1849 această clădire a fost reşedinţa primului comisar regional austriac, căpitanul de cavalerie, József Eperjesi.

 

Comandatarul, Domokos Teleki, descendent al ramurii din Glodeni a familiei Teleki, a fost fiul lui Lajos Teleki şi Kata Bethlen. El a îmbrăţişat iniţial cariera militară, ulterior ocupând o perioadă relativ lungă funcţia de comite al comitatului Turda. În istoria literaturii maghiare el este cunoscut datorită autobiografiei sale versificate, intitulată „Az emberi sorsnak változandósága...." („Schimbarea sorţii omeneşti...").

 

 

În cursul veacului al XX-lea edificiul a suferit o serie de intervenţii cu scopul extinderii spaţiilor de locuit: aripa vestică, demolată în perioada interbelică, s-a reconstruit în 1957 (coloanele din piatră păstrate după demolarea foişorului dinspre curte a aripii vestice au ajuns în castelul din Gorneşti de unde au fost recuperate în perioada reconstrucţiei şi rezidite la locul lor iniţial). Fotografiile de arhivă documentează pentru începutul veacului al XX-lea uşi în locul ferestrelor din zilele noastre de o parte şi de cealaltă a porţii. Faţadei estice a clădirii i s-a alipit ulterior, pe întreaga lungime a acesteia un corp cu trei niveluri (beciuri, parter, etaj) şi cu două axe.

 

În axul vestic al acesteia au fost amenajate uşi atât la parter, cât şi la etaj, cea din urmă asigurând acces direct în balconul cu parapet de fier (acesta a fost strămutat în centrul faţadei principale numai cu prilejul refacerilor din anii de după 1980). Datarea acestui corp de clădire de plan uşor trapezoidal ridică unele probleme, dar fără îndoială cel puţin în parte exista deja în anii 1824-1825, din moment ce poate fi identificat pe veduta oraşului realizat de István Mikola, datată în anii amintiţi. Alte reprezentări permit reconstituirea detaliilor acoperişului acestui corp: acoperiş în două ape cu vârfurile retezate pe latura posterioară, respectiv un acoperiş scund, învelit cu tablă pe porţiunea dinspre faţada principală. Această extindere a fost demolată în cursul renovării monumentului din 1986.


Descrierea edificiului

Palatul de odinioară a lui Domokos Teleki se situează pe latura vestică a Pieţei Bernády (anterior: Kálvin). Edificiul este delimitat de străzile Poştei şi Avram Iancu. În centrul părculeţului din faţa palatului a fost amplasată în 1994 statuia de bronz a lui György Bernády, opera lui Vince Bocskay.

 

Edificiul prezintă un plan în formă de „U", are două niveluri, faţada principală, cea dinspre Piaţă, cuprinzând şapte axe de goluri. Acoperişul înalt, în două ape este învelit cu ţigle. La parter, cu excepţia intervalelor dintre axele 2-3, respectiv 6-7 faţada este ritmată de lesene în rustica treptate, iar la nivelul superior de pilaştri asemănători, cu capitel ionic decorat cu ghirlande şi cu abac cu rozetă.

 

Portalul caracterizat de un ancadrament simplu, profilat din tencuială, cu imposte accentuate şi închiderea în formă de mâner de coş se află în axa centrală. Deasupra acestuia este un balcon cu parapetul din fier forjat. Ferestrele faţadei prezintă ancadramente profilate din tencuială având colţurile superioare evazate. Spre deosebire de ferestrele aproape pătrate ale parterului, cele de la etaj sunt caracterizate de goluri mai înalte, decorul ancadramentelor de la acest nivel fiind completat de bolţare mediane accentuate, iar sub deschideri, de panouri ornamentate cu împletituri.

 

Un brâu profilat simplu delimitează registrele orizontale. Pilaştri faţadei susţin la rândul lor un antablament compus dintr-o arhitravă asemănătoare, urmată de o friză simplă, respectiv de o cornişă bogat profilată, toate uşor accentuate în dreptul pilaştrilor. Deasupra cornişei, în axul central, a fost aşezată pe un postament dreptunghiular, decorat cu volute şi conuri de pin stilizaţi o tablă comemorativă arcuită în partea superioară şi încununată de o urnă clasicistă. Textul inscripţiei este în limba latină. Acoperişul prezintă două lucarne ovale cu ancadramente din piatră, decorate cu ghirlande.

 

Faţadele laterale, cea estică şi cea vestică cuprind în zilele noastre câte şase axe de goluri (ambele sunt rezultatul unor intervenţii ulterioare cu scopul amplificării monumentului). Curtea interioară a clădirii constituie un ansamblu de o reală valoare arhitecturală: prezenţa foişorului, structurat pe coloane ionice ilustrează apariţia şi la Tîrgu-Mureş ale acestor motive caracteristice arhitecturii palatelor clujene. Încăperile de la parter sunt boltite. Majoritatea celor de la etaj sunt tăvănite şi sunt dispuse în jurul sălii reprezentative de odinioară. În interioare se mai păstrează câteva ancadramente cu colţurile superioare evazate, de asemenea unele detalii ale tâmplăriei contemporane. În sala mare s-au descoperit recent urmele unei picturi parietale ornamentale.


Bibliografie selectivă
Biró József, A gernyeszegi Teleki kastély, Budapest, 1938.
Fodor István, Régi neves épületek és intézmények, Marosvásárhely, 1937, (Krónikás füzetek, II, nr. 7).
Keresztes Gyula, Marosvásárhely régi épületei, Marosvásárhely, 1998.
Kelemen Lajos, Teleki Anna apja, în: Művelődéstörténeti tanulmányok (red. Sas Péter), Kolozsvár, 2006.
Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş. O istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Târgu-Mureş, 2006.
Teleki Domokos, Az emberi sorsnak változandósága..., Kolosvár, 1815.


Discuţie