listare

trimite prin

Primăria veche, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2010-05-14
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Piaţa Unirii nr. 1.
Cod: CJ-II-m-B-07470
Datare: 1843–1846

Date istorice

Clădirea a fost construită pe locul vechii primării amintită încă din secolul al XVI-lea, refăcută în mai multe rânduri, în jurul anului 1580, apoi în anul 1650. Casa sfatului era o clădire etajată, construită în stil renascentist. În încăperea de la parter se adunau centumvirii, iar la etaj era încăperea destinată senatorilor. Faţada principală a edificiului era bogat decorată cu sentinţe şi maxime, şi reprezentări figurative, precum imaginea Legii, a Justiţiei, a Morţii şi blazoanele principilor Gabriel Báthory şi al lui Gheorghe Rákóczi I. Pereţii sălii mari au fost decorate în jurul anului 1795 cu o pictură nouă, realizată de Mathias Veress, reprezentând stemele celor şapte oraşe libere regale, devize şi imaginea Justiţiei.
Clădirea sfatului orăşenesc a fost distrus în mai multe rânduri, devenind apoi practic inutilizabilă în urma incendiului din 1789 şi a seismului din anul 1826.

 

Proiectul noii clădiri a fost elaborat deja în anul 1826, de către arhitectul Georg Winkler, însă lucrările au fost începute din cauza lipsei fondurilor doar în anul 1840. Bugetul a fost întregit de către consiliu şi cu materialul de construcţie ce va fi recuperat din demolarea unor porţiuni de ziduri şi a unor turnuri ale fortificaţiei oraşului, cu scopul refolosirii materialului acestora în noua clădire a sfatului. În anul 1841 s-a organizat un nou concurs pentru modificarea proiectului. Cei doi arhitecţi angajaţi au fost János Böhm, având studii superioare la München şi Anton Kagerbauer, cel care a studiat arhitectura la diferite universităţi italiene şi germane. În cursul lucrărilor consiliul a optat pentru angajarea unui singur arhitect, acesta fiind Kagerbauer, proiectele lui cu devizul de 24.324 de florini, configurând un edificu public exigent, în stilul romantismului, fiind una dintre cele mai timpurii clădiri realizate în aşanumitul Rundbogenstil din ţară, cu preluarea unor elemente specifice palatelor renaşterii florentine. Lucrările au fost începute în anul 1842 şi terminate în 1846. Noua clădire a sfatului a fost inaugurată în anul 1845 în cadrul unei ceremonii solemne, cu această ocazie arhitectul Kagerbauer fiind înregistrat gratuit în registrul cetăţenilor oraşului.

 

 


Descrierea edificiului

Clădirea cu un etaj a fost construită pe un plan în formă de U, iniţial cu acces pietonal liber dintre strada Brătianu şi Piaţă şi cu posibilitatea viitoarei prelungiri a aripilor laterale. Faţada principală cu şapte axe este în întregime tratată în rustica; axa principală este evidenţiată prin cele trei arcade semicirculare ale intrării, cu chenare decorate în rustica, cu un balcon masiv deasupra porţii, sprijinit pe patru perechi de console şi delimitat de un parapet cu grilaj din fier forjat. Atât la etaj, cât şi la parter toate ferestrele au deschideri semicirculare cu ancadramente rusticate, din tencuială. Cornişa se sprijină pe un şir de console. Aticul plin al clădirii, uşor supraînălţat în porţiunea centrală este încoronat de stema oraşului, încadrat de o cunună din ramuri de stejar.

 

Faţada dinspre curte este articulată de trei axe, aripile laterale de câte şapte axe de goluri. Parterul cu suprafaţa tratată în rustica este prevăzut cu ferestre simple, încheiate în arc semicircular şi încadrate de arcade clasiciste în plin cintru. Ferestrele dreptunghiulare ale etajului cu chenar simplu, fiind sprijinite pe brâul median.

 

Bolta turtită a coridorului intrării este suţinută de stâlpi şi coloane toscane. Scara de onoare se deschide pe dreapta. Casa scărilor permite accesul la etaj într-un hol, care comunică în mod indirect cu sala de onoare, iniţial în formă de amfiteatru, astăzi total transformată. Peretele holului este articulat cu arcade neoclasiciste în plin cintru sprijinite pe lesene şi decorate cu cunununi de laur elegante.

 


Bibliografie selectivă
Balogh Jolán, Kolozsvár műemlékei, Budapest, 1935, p. 10
Bíró József, Erdély művészete, Budapest, 1941, p. 150.
Debreczeni László, Az 1953. évi kolozsvári műemlék-összeírás építéstörténeti eredményei, în: Emlékkönyv Kelemen Lajos születésének nyolcvanadik évfordulójára. Szerk. Bodor András et alii. Bucureşti-Cluj, 1957, p. 242.
Hunfalvi János, Magyarország és Erdély eredeti képekben, Darmstadt, 1864, III, p. 7.
Jakab Elek, Kolozsvár története, Budapest, 1888, III, p. 566-567, 925-939.
Kovács Gyula, Kolozsvár városháza, în: Kolozsvári Szemle, 1943, nr. 3.
Lazăr, Vicor, Clujul, Bucureşti, 1929, p. 23-24.
B. Nagy Margit, Stílusok, művek, mesterek. Művészettörténeti tanulmányok, Bukarest, 1977, p. 77-78, 153-155.
Pataki Jenő, A régi tanácsház és főbírók, în: Kolozsvári Szemle, 1943, nr. 4.


taguri

,

Discuţie