listare

trimite prin

Casa Sfatului, Braşov
Ultima actualizare:  2010-03-15
Autor:  Bálint Ágnes
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Adresa: P-ţa Sfatului nr. 30.
Cod: BV-II-m-A-11586
Datare: 1420, 1770

Date istorice
3 decembrie 1420 - contractul încheiat între breasla blănarilor şi sfatul orăşenesc al Braşovului despre folosirea şi întreţinerea sălii de şedinţe a sfatului aflată în piaţa oraşului, deasupra bolţii de vânzare a breslei blănarilor; 1503 - se menţionează Casa Sfatului (praetorium); 1515 - construcţia turnului Casei Sfatului; 1520, 1522 - calfele din breasla blănarilor au celebrat tradiţionalul „dans cu săbii" în sala de şedinţe a sfatului de deasupra bolţii breslei; 1521 - se menţionează carcera din Casa Sfatului, reparaţia scării clădirii şi procurarea a 18000 de cărămizi pentru construcţia turnului; 1525-1528 - turnul Casei Sfatului a fost reconstruit, coiful prevăzut cu patru turnuleţe pe colţuri a fost clădit de un meşter dulgher din Sibiu pe nume Anthonius; începând cu 1542 Casa Sfatului găzduia spectacolele de teatru ale elevilor şcolii lui Honterus, prezentate în faţa sfatului orăşenesc; 1608 - un trăsnet a lovit turnul Casei Sfatului; 1608 - renovarea turnului, reparaţia orologiului; 16 septembrie 1608 - globul renovat s-a montat pe turnul Casei Sfatului; 1646 - extinderea clădirii (adăugarea sălii de şedinţe a centumvirilor), reconstrucţia şi renovarea acesteia în perioada judelui Michael Hermann; 1661 - renovarea globului turnului; 8 iulie 1662 - o parte a turnului clădirii s-a prăbuşit la 26 de zile după cutremurul din 17 iunie; 1662-1664 - renovarea imobilului; 21 iulie 1682 - turnul clădirii a fost izbit de un trăsnet; 21 aprilie 1689 - marele incendiu a afectat şi Casa Sfatului; 1691 - reparaţia şarpantei; 1772 - bolta breslei blănarilor a fost ocupată de comandamentul garnizoanei din Braşov; 1774 - Johann Wentzel a turnat un clopot nou pentru turnul clădirii; 1776-1778 - Casa Sfatului a fost restaurată, s-a clădit coiful nou al turnului şi loggia de pe rezalitul faţadei; 1870 - în imobil s-a introdus iluminarea cu gaz; 1874 - în această clădire a fost instalat cântarul oraşului; 1878 - sfatul orăşenesc a cedat clădirea arhivelor; 1901-1910 - construcţia coifului actual al turnului; din 1950 clădirea funcţionează ca muzeu.

Descrierea edificiului

Casa Sfatului este amplasată în piaţa centrală a Braşovului, unde se ţineau odinioară târgurile oraşului. Clădirea independentă este orientată uşor oblic faţă de axele patrulaterului definit de clădirile ce delimitează piaţa. Poziţia imobilului a fost determinată de nucleul cel mai vechi al acestuia, care se presupune că ar fi fost un turn -cap de pod - aparţinând fortificaţiei ce preceda incinta urbană de secol XV. Acestui turn i se racorda bolta breslei blănarilor la etajul căreia, în 1420 sfatul oraşului a construit sala de şedinţe. Aceste construcţii mai vechi, împreună cu o scară în spirală sunt înglobate în partea estică a edificiului actual, ele putând fi uşor delimitate şi pe planurile clădirii. Imobilul fusese extins ulterior, treptat, spre vest cu travei, săli şi etaje noi. Configuraţia spaţială a interiorului reflectă aceste etape de extinderi succesive.

 

Clădirea de plan pătrat prezintă două niveluri şi o mansardă, un turn pe latura estică, respectiv o loggie pe faţada vestică. Muchiile edificiului sunt evidenţiate prin pilaştri, iar faţadele sunt încoronate de o cornişă profilată. Ferestrele parterului au închiderea în segment de cerc, iar cele de la etaj - dezaxate uneori faţă de golurile de la parter - sunt dreptunghiulare cu colţurile superioare evazate. Ferestrele mansardei au fost amenajate odată cu mansarda, în secolul al XIX-lea. Turnul înglobat în faţada estică se înalţă cu cinci niveluri deasupra cornişei edificiului. Deasupra parterului acoperit cu bosaj urmează două etaje cu peretele tratat în rustica, urmate - deasupra unui brâu accentuat - de etaje cu faţadele netede, străpunse de ferestre. Pereţii ultimului etaj al turnului sunt încadraţi de panouri decorative adâncite care flanchează ceasurile amplasate la acest nivel. În dreptul coamei acoperişului clădirii, turnul este înconjurat de un foişor cu parapetul din fier forjat, care se sprijină pe brâul median menţionat anterior. Pereţii turnului prezintă ferestre cu închiderea semicirculară, sau în arc frânt, altele dreptunghiulare, respectiv o deschidere amplă, tripartită pe faţada principală (estică). Coiful actual al turnului datează din secolul al XIX-lea. Acesta fusese precedat de un coif în formă de bulb, respectiv, anterior, de un coif decorat cu patru turnuleţe pe colţuri simbolizând dreptul oraşului de a aplica pedeapsa capitală (ius gladii).

 

Accesul în clădire se realizează pe faţada vestică, prin porţile de la parterul rezalitului central. Cele două porţi din mijloc duc în holul de la parterul imobilului, iar intrând pe uşile laterale ajungem la scările amenajate în adâncimea loggiei. Aceasta din urmă prezintă patru axe delimitate de lesene la parter, respectiv arcade ritmate de pilaştri la nivelul superior. Un parapet zidit, decorat cu împletituri se desfăşoară în faţa arcadelor. Deasupra loggiei faţada rezalitului este încununată de un atic treptat cu muchiile arcuite, decorat cu urne. În câmpul aticului remarcăm stema oraşului (trunchi de copac cu rădăcini care cresc dintr-o coroană). Loggia a fost construită după marele incendiu, stema de pe faţada acesteia fiind opera pictorului local Johann Oelhann. Configuraţia spaţială neregulată a interiorului reflectă, după cum spuneam, extinderile succesive arbitrare. Încăperile se organizează în linii mari pe trei axe, în trei tracturi. Nucleul cel mai vechi al monumentului este bolta de vânzare a breslei blănarilor de odinioară, o sală mică, boltită vizavi de intrarea principală, pe latura estică. Scara îngustă din vecinătatea nordică a acesteia duce la etaj, deasupra bolţii şi a scării înălţându-se turnul Casei Sfatului. Bolta blănarilor a fost extinsă ulterior spre sud cu o sală formată din patru travei, acoperite cu bolţi în cruce. Pe zidul nordic al sălii remarcăm urmele contraforturilor care sprijineau odinioară clădirea formată din bolta blănarilor şi sala de şedinţe de deasupra sa. Sălii amintite de la parter i s-au alipit ulterior spre vest alte două încăperi boltite, care comunicau odinioară printr-o arcadă semicirculară, înzidită în zilele noastre. Pe zidul nordic al încăperii dinspre est remarcăm o uşă şi două ferestre mici cu ancadramentul din piatră, încheiat în segment de cerc. Acestea sugerează că zidul respectiv ar fi fost în trecut faţada clădirii cu planul în formă de „L". Imobilul delimitat în acest fel fusese extins apoi spre nord cu alte patru săli dispuse simetric, acoperite cu bolţi semicilindrice cu penetraţii. În secolul al XVIII-lea s-a adăugat încă o sală spre est, acoperită cu calote boeme, întregindu-se astfel planul regulat al clădirii actuale. În partea estică a edificiului este scara în spirală ce duce la etaj. Încăperile de la acest nivel sunt dispuse simetric faţă de coridorul paralel cu faţada principală. Uşile de pe coridor prezintă ancadramente simple, dreptunghiulare cu colţurile superioare evazate. Una dintre ele pare a fi însă un ancadrament renascentist recioplit. Un ancadrament de piatră decorat cu un şir de denticuli duce în vechea sală de şedinţe a sfatului de deasupra bolţii blănarilor. Blazonul din friza acestuia este în zilele noastre indescifrabil. Un alt ancadrament din piatră, decorat cu motive florale, datat probabil în secolul al XVII-lea asigură accesul în sala de şedinţe din epoca modernă, situată pe colţul sud-estic al edificiului.


Bibliografie selectivă
Treiber, Gustav, Das Rathaus, în: Das Burzenland, Red. Erich Jekelius, vol. III, Kronstadt, 1928, pp. 163-168.
Nussbächer, Gernot, Das Kronstädter Rathaus, Kronstadt, 1996.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 86, 126, 179-180.


taguri

Discuţie