listare

trimite prin

Incinta fortificată a Braşovului
Ultima actualizare:  2010-03-31
Autor:  Bálint Ágnes
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Cod: BV-II-m-A-11294, BV-II-m-A-11294.01, BV-II-m-A-11294.02, BV-II-m-A-11294.03, BV-II-m-A-11294.04, BV-II-m-A-11294.05
Datare: sec. XIV-XVII.

Date istorice
Sub domnia regelui Ludovic de Anjou (1342-1382) - a început construcţia fortificaţiilor; 1395 - Sigismund de Luxemburg (1387-1437) a dispus sprijinirea lucrărilor de construcţie; 1421 - asediul turcesc al oraşului, fortificaţia era încă neterminată; 1422 - regele Sigismund de Luxemburg a scutit oraşul de plata taxei Sf. Martin pe o perioadă de 10 ani, alocând suma respectivă pentru continuarea construcţiei fortificaţiilor; 1434 - prima menţiune documentară a porţii de pe strada Vămii; 1454 - Ladislau V (1453-1457) a ordonat localităţilor Ghimbav, Sânpetru, Bod şi Hărman, din jurul Braşovului, să acorde sprijin oraşului în construcţia fortificaţiilor; 1460 - construcţia Turnului Alb; 1464 - prima menţiune documentară a Porţii Străzii Negre; 1471 - incinta s-a surpat în mai multe puncte în urma unui cutremur de proporţii; 1491 - dispoziţiile magistratului despre organizarea apărării incintei; 1519 - Poarta Străzii Porţii a suferit stricăciuni într-un incendiu; 1521 - prima menţiune documentară a Turnului Fierarilor; 1521-1522 - construcţia Bastionului Aurarilor; 1522-1524 - construcţia turnului porţii de pe Strada Porţii; 1522 - prima menţiune documentară a Bastionului Ţesătorilor; 1525 - prima menţiune documentară a Bastionului Curelarilor; 1526 - Turnul Fierarilor a fost avariat de inundaţii; 1527 - reconstrucţia Turnului Fierarilor; 1536 - meşterul Gregorius picta portretul regelui Sigismund pe poarta străzii Vămii; 1537 - s-a înălţat turnul de pe strada Porţii şi s-a montat ceasului porţii; 1537-1538, 1547 - s-a pictat cadranul ceasului pe faţada turnului porţii de pe strada Porţii; 1548 - reparaţii în Bastionul Curelarilor; 1549 - reparaţia drumului de strajă al porţii dinspre Şchei; 1550 - lucrări de construcţie în Bastionul Ţesătorilor; 1559 - finalizarea Porţii Ecaterinei; Turnul Fierarilor a fost avariat din cauza inundaţiilor; un trăsnet a lovit Turnul Negru; 1562 - conscripţia armamentului din Bastioanele Curelarilor, Aurarilor, Ţesătorilor, Funarilor şi din turnul porţii de pe strada Vămii; 1573 - reconstrucţia turnului estic al Bastionului Ţesătorilor; 1578 - menţiune documentară despre Poarta Străzii Negre; 1613 - consolidarea Porţii Străzii Porţii; menţiune documentară despre Bastionul Funarilor; 1634 - reconstrucţia laturii vestice a Bastionului Ţesătorilor; 1639-1641 - construcţia Bastionului nou al Aurarilor; Bastionul Funarilor avariat într-un incendiu a fost renovat încă în acelaşi an; 1646 - magistratul oraşului a însărcinat breasla aurarilor cu apărarea noului Bastion al Aurarilor şi a zwingerului; 1650-1651 - reconstrucţia turnului porţii de pe strada Porţii; 1667 - Turnul Fierarilor a fost avariat din cauza inundaţiilor; 1668 - s-a construit Bastionul Fierarilor pe locul Turnului Fierarilor; 1678 - breasla cositorarilor a refuzat obligaţia apărării Turnului Alb din cauza scăderii numărului membrilor breslei, care au rămas prea puţini pentru a îndeplini această sarcină; 21 aprilie 1689 - Turnul Alb, Bastioanele Funarilor şi Fierarilor au ars, iar Poarta Străzii Porţii a fost avariată în incendiu; 1691 - incendiu mai mic în Bastionul Curelarilor; 1696 - Turnul Negru a fost lovit de un trăsnet; 1718 - Poarta Străzii Porţii a suferit stricăciuni într-un incendiu; 1723 - renovarea Turnului Alb; 1724-1725 - reconstrucţia Porţii Străzii Porţii; 1728 - Bastionul Aurarilor a fost avariat într-un incendiu; 1734 - Bastionul Fierarilor a fost transformat în depozit de grâne; 1738 - Poarta Străzii Vămii a fost avariată de un cutremur; 1741 - un trăsnet a lovit Turnul Negru; 1745 - gangul boltit al Porţii Străzii Vămii s-a surpat; 1750-1751 - reparaţii în Bastionul Ţesătorilor; 1756 - în perioada epidemiei de ciumă Turnul Negru a fost folosit drept spaţiu de carantină; 1785 - Poarta Străzii Porţii, înzidită anterior, a fost redeschisă; 1787 - s-a construit Biserica ortodoxă Sf. Treime alipită unui turn de incintă; 1788-1789 - s-a zidit Poarta Străzii Negre; 1794 - breasla funarilor a construit o casă în Bastionul Funarilor; către 1800 - în Bastionul Ţesătorilor s-a amenajat o sală pentru nunţi şi o bucătărie pentru deservirea acesteia; 1802 - Poarta Străzii Porţii a fost avariată într-un cutremur; 24 august 1809 - inundaţii de proporţii au avariat incinta exterioară; 1819-1820 - s-a construit Poarta Târgului Cailor (arhitect: Joseph Jani); 1822 - în valea pârâului Graft s-au clădit trei arce de susţinere pentru consolidarea zidurilor incintei exterioare; 1827-1828 - s-a construit poarta de pe strada Poarta Şchei; 1833-1893 - într-unul din turnurile fortificaţiei funcţiona tipografia Gött (descendenta tipografiei Honterus); 1835-1836 - s-a demolat Poarta Străzii Vămii; 1838 - construcţia noii Porţii a Străzii Vămii; 1850 - în Bastionul Ţesătorilor s-a amenajat o mică baie publică; 1857 - s-a demolat Poarta Străzii Porţii; 1871 - breasla aurarilor a vândut Bastionul Aurarilor oraşului; 1873 -s-a demolat Poarta Străzii Negre; 1874 - s-a demolat Poarta Târgului Cailor; 1877 - Poarta Ţesătorilor a trecut în posesia oraşului; 1885 - Bastionul Ţesătorilor a fost renovat sala de nunţi fiind transformată în atelier şcolar; 1886 - s-a demolat Bastionul Aurarilor; 1887 - Manole Dimandi a achiziţionat Bastionul Curelarilor, l-a demolat, construind în locul acestuia o vilă pe care a dăruit-o doctorului Gheorghe Baiulescunak; 1888-1889 - pe locul Bastionului Aurarilor s-a construit Şcoala Reală de Stat; 1891 - s-a demolat poarta nouă a străzii Vămii; 1894 - Bastionul Funarilor a trecut în posesie privată; 1902 - renovarea Turnului Alb şi a Turnului Negru; 1910 - renovarea Bastionului Ţesătorilor; 1923 - Bastionul Fierarilor a devenit sediul arhivei orăşeneşti.

Descrierea edificiului

Braşovul fusese apărat în trecut de o incintă dreptunghiulară dublă care încadra partea oraşului situată în valea dintre Tâmpa şi Dealul Warthe. În secolul al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării rapide a oraşului, acesta s-a extins în afara perimetrului fortificat înglobând şi suburbiile Braşovului. Cea mai mare parte a incintei - care îşi pierduse funcţia defensivă între timp - a fost demolată. Linia fortificaţiei de odinioară marchează însă şi în zilele noastre perimetrul centrului oraşului. Zidul de incintă dublu avea iniţial 12 m înălţime. Zona inferioară a zidului - primii 5-6 m - era clădită din piatră de calcar foarte rezistentă.. Zona superioară a incintei, construită din cărămizi şi piatră de calcar, era străpunsă de două şiruri de ambrazuri, respectiv de burdufuri situate la intervale de cca. 5 m. Colţurile şi curtinele incintei erau fortificate de câte un bastion respectiv de un şir de turnuri poziţionate în faţa zidurilor. Rolul turnurilor patrulatere, amplasate la distanţă de 60 m, respectiv - pe latura dinspre Tâmpa - la 110 m unul de celălalt era supravegherea zidurilor. Oraşul avea iniţial trei, ulterior patru porţi. Construcţiilor originale apărate atât de turnuri cât şi de bastioane li s-au adăugat în veacul al XIX-lea alte două porţi construite în stil neoclasic evocând forma arcurilor de triumf. Fortificaţia urbei fusese completată de alte două turnuri situate pe Dealul Warthe: Turnul Negru şi Turnuri Alb. Un şanţ sec înconjura odinioară incinta pe trei laturi, iar pe latura dinspre dealul Warthe în şanţul de apărare curgea pârâului artificial, Graft.

 

Apărarea şi întreţinerea bastioanelor, turnurilor şi a antemuralelor (zwinger) era şi în cazul Braşovului îndatorirea breslelor, denumirea breslelor fiind preluată în majoritatea cazurilor de fortificaţiile pe care le aveau în grijă. Cea mai mare parte a incintei urbane a fost demolată. Bastioanele fortificaţiei, păstrate parţial, au fost, în ordinea mersului acelor de ceasornic, următoarele: Bastionul Postăvarilor (pe colţul sud-estic, turn cilindric cu diametrul de 14 m), Bastionul Funarilor (pe curtina estică, bastion de 27 m lăţime şi 33 m adâncime), urmat de Turnul de Pulbere, Bastionul Ţesătorilor (pe colţul sud-vestic), Bastionul Fierarilor (pe colţul nord-vestic), Bastionul Graft (pe curtina nordică), Bastionul Curelarilor (pe colţul nord-estic), Bastionul Aurarilor (pe curtina nordică), Bastionul Tăbăcarilor (pe curtina nordică). Exceptând Bastioanelor Curelarilor şi Aurarilor care au fost demolate toate bastioanele s-au păstrat până în zilele noastre, chiar dacă unele au fost transformate între timp (Bastionul Fierarilor spre exemplu găzduieşte Arhivele Naţionale; Bastionul Ţesătorilor funcţionează ca muzeu şi sală de concerte.) Trebuie remarcat Bastionul Ţesătorilor nu numai datorită dimensiunilor sale, dar şi faptului că s-a păstrat gangul boltit al acestuia, drumurile de strajă din interiorul acestuia, trei turnuri de veghe, iar în turnul vestic mai există şi în zilele noastre sala mare a breslei acoperită cu un tavan casetat. Bastionul Graft, care se întinde cu o arcadă masivă peste pârâul cu acelaşi nume, oferă la rândul său o imagine unică.

 

Distribuţia lucrărilor de fortificaţie arată că cel mai complex sistem de apărare fusese amenajat pe tronsonul nordic al incintei: trei porţi fortificate cu turnuri şi bastioane la capătul străzilor Vămii, Porţii şi Negre, precum şi patru bastioane. Pe latura sudică în schimb era o singură poartă a cărei turn exterior, aşa-numita Poarta Ecaterinei (odinioară Porta Katharinae sau Porta Corporis Christi) s-a păstrat până în zilele noastre. Clădirea renascentistă care se caracterizează printr-un soclu tratat în rustica, ambrazuri adânci, coiful ascuţit, decorat cu patru turnuleţe pe colţuri este unul dintre cele mai impresionante monumente din oraş. Pe faţada dinspre Şchei a turnului remarcăm una dintre cele mai vechi reprezentări a stemei oraşului (trunchi cu rădăcini care ies dintr-o coroană), respectiv inscripţia care comemorează anul construcţiei (1559) şi numele judelui comandatar (Johannes Benkner).

 

Pe Dealul Warthe, spre nord, s-au păstrat cele două turnuri ce completau fortificaţiile oraşului. Turnul vestic s-a înnegrit în secolul al XVII în urma unui incendiu cauzat de un trăsnet, ceea ce explică şi denumirea sa, şi implicit şi denumirea turnului neafectat dinspre est. Turnul Negru de plan pătrat are laturile de 7 m lungime, înălţimea actuală de cca. 10,5 m, iar grosimea zidului de 1,7 m. Iniţial avea trei niveluri, poarta acestuia aflată la 2 m deasupra nivelului de călcare fiind accesibilă cu ajutorul unei scări mobile. Turnului Alb semicilindric are diametrul de 20 m. Acesta este înalt de 14 m, accesul său fiind la 5,4 m înălţime faţă de nivelul de călcare. Paramentul turnului prezintă ambrazuri şi burdufuri la toate cele cinci niveluri şi creneluri la ultimul nivel.

 

Latura sudică, dinspre Tâmpa este tronsonul cel mai bine păstrat al incintei urbane, lucru care se datorează faptului că oraşul nu s-a putut extinde pe această parte.


Bibliografie selectivă
Hintz Johann, Die Befestigungswerke in Kronstadt und deren heutige Verwendung, Kronstadt, 1884.
Kronstadt, Red. Erich Jekelius (= Das Burzenland 3.1), Kronstadt, 1928, pp. 59-106.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 86, 87, 126, 127, 180, 249, 253-257.
Gernot Nussbächer, Bástyák, árkok, várfalak, Brassó, 2001.


Discuţie