listare

trimite prin

Palatul Apollo, Oradea
Ultima actualizare:  2010-06-17
Autor:  Mircea Paşca
Lector:  P. Kovács Klára (fordította)



Date despre monument
Adresa: Str. Republicii 12-12A - Str. Mihai Eminescu nr. 1
Cod: BH-II-m-B-01077
Datare: 1912-1914

Date istorice

Rimanóczy Kálmán junior (1870-1912) a fost cel mai important arhitect orădean în perioada 1900-1912, afirmându-se şi ca antreprenor. A avut numeroase comenzi pentru clădiri publice, construcţii realizate în diverse maniere stilistice. Câteva dintre realizările sale în Oradea sunt: Palatul Finanţelor Publice, 1899-1900, Str. Republicii nr. 35; Primăria, 1902-1903, Piaţa Unirii nr.1; Spitalul de neuropsihiatrie, 1902-1903, Str. Louis Pasteur nr. 26; Biserica Romano-Catolică Pogorârea Sfântului Duh, 1903-1905, Str. Dunărea nr. 1; Palatul Rimanóczy K. junior, cca. 1903, Str. Roman Ciorogariu nr. 3 (din 1921 Reşedinţa Episcopiei Ortodoxe); Palatul Episcopiei Greco-Catolice, 1903-1905, Piaţa Unirii nr. 3; Palatul Moskovits Miksa, 1904-1905, Str. Republicii colţ cu Parcul Traian nr. 2; Palatul Rimanóczy K. sen., 1905, Str. Republicii colţ cu Parcul Traian nr. 1; fosta Casă Centrală de Economii din Oradea, 1906-1907, extinsă în 1912, Piaţa Regele Ferdinand nr. 4; Baroul, 1908-1909, Str. George Enescu nr. 1; Palatul Apollo, 1912-1914, Str. Republicii nr. 12. Dintre clădirile destinate locuirii, proiectate de arhitect, cele mai cunoscute sunt marile imobile de raport: Palatul Rimanóczy K. sen., Palatul Apollo, Palatul Moskovits Miksa, Palatul Rimanóczy K. Junior.


În secolul al XIX-lea, exista, pe amplasamentul actualului Palat Apollo, un han cu numele Apollo. În 1910 Consiliul Orăşenesc a dorit să valorifice terenul (prin vânzarea terenului sau construirea unui imobil pe care municipalitatea să-l închirieze) şi a hotărât ca pe acel amplasament să fie ridicat un nou imobil. În primăvara anului 1911 Rimanóczy Kálmán junior a prezentat proiectul care a fost acceptat şi apreciat de Consiliul Juridic Municipal. Serviciul tehnic şi Comisiile au propus municipalităţii să facă o licitaţie pentru ridicarea clădirii. În iulie 1911, s-a acceptat propunerea de ţinere a licitaţiei. În martie 1912 s-a ţinut licitaţia. Rimanóczy Kálmán junior a câştigat licitaţia, având ce mai bună ofertă, dar a murit în 12 iulie 1912. Văduva arhitectului a cerut Consiliului Municipal să-l însărcineze pe inginerul-arhitect Krausze Tivadar pentru a coordona lucrările la noua clădire, deoarece acesta a fost colaboratorul arhitectului. În septembrie 1913 presa orădeană scria că lucrările se vor finaliza în primăvara anului 1914, dar imobilul a fost finalizat mai târziu, în acelaşi an.

 

Arhitectul /antreprenorul s-a oferit să ridicae construcţia pentru suma de 800.000 de coroane, dar, ulterior a estimat costuri suplimentare de 80.000 de coroane. (datorită revirimentului economic şi financiar). Au existat dispute legate de licitaţie, cu inginerii - antreprenori orădeni Reisinger József şi Rendes Vilmos.

 

Palatul a fost o comandă a Consiliului Municipal Oradea şi era singurul imobil de raport ridicat la iniţiativa acestuia, toate celelalte imobile de raport construite la începutul secolului al XX-lea fiind proprietăţi private. Pentru a realiza venituri, municipalitatea a oferit spre închiriere spaţiile din imobil. În condiţiile izbucnirii războiului a fost dificil de găsit chiriaşi pentru toate spaţiile, pentru cafeneaua de la parter, pentru trei dintre apartamentele de lux şi atelierele de la etajul al treilea.


Descrierea edificiului

Imobilul este situat în zona centrală, pe Str. Republicii, principala arteră comercială a oraşului, la intersecţia a trei străzi. Locaţia este marcată de trei clădiri, de mari dimensiuni, construite în perioada 1900-1914, în „stil" Secession, în diferite maniere de expresie a acestuia: Palatul Stern (intersecţia dintre Str. Republicii nr. 10, 10/A şi Str. Mihai Eminescu), Palatul Moskovits Miksa (Str. Republicii, colţ cu Parcul Traian nr. 2), Palatul Apollo (Str. Republicii nr. 12, colţ cu Str. M. Eminescu). Acestea sunt printre cele mai spectaculoase edificii ridicate la începutul secolului al XX-lea în Oradea. Clădirile sunt tipul de imobil de raport, des întâlnit în epocă, organizat în jurul unei curţi interioare, cu spaţii comerciale la parter şi apartamente de închiriat la etaje.

 

Clădirea ocupă o parcelă de formă patrulateră, neregulată, mărginită de două străzi şi este organizată în jurul unei curţi interioare pătrate. Spre parcelele vecine are curţi de lumină. Circulaţia pe verticală se face pe scara principală, situată în aripa dinspre str Republicii, în curte şi pe o a doua scară, secundară, situată în aripa opusă, în curtea de lumină, spre parcela învecinată. Mai există o scară de serviciu, în curtea de lumină dinspre parcela vecină de pe str. Republicii. În decursul timpului clădirea a fost recompartimentată, apartamentele fiind divizate, sau au fost create spaţii mai mari pentru birouri sau magazine (la etajul întâi). Circulaţia pe orizontală se face prin galeriile care înconjoară curtea, galerii deschise, suspendate, cu parapet din zidărie, cu stâlpi care legă între ele galeriile la etajele 1-3.
Clădirea are parter înalt (cu mezanin) în aripile dinspre străzi. În curte două aripi au parter scund, mezanin şi două etaje. Spre stradă, la parter erau iniţial spaţii comerciale. Aici era proiectată să funcţioneze o cafenea. La cele trei etaje erau apartamente de închiriat, de mari dimensiuni. Apartamentele mai mici aveau trei camere (apartamentele din aripile dintre curte şi parcelele vecine, cu ferestrele spre curtea interioară şi curţile de lumină). Apartamente mari erau situate în aripile dinspre cele două străzi şi aveau de la patru la şase camere. Toate locuinţele aveau cameră pentru servitoare, baie, cămară, bucătărie. La ultimul nivel, spre Str. Republicii, existau spaţii unde se puteau amenaja ateliere de pictură, de artă sau de fotografie, marcate la nivelul faţadei prin cele trei ferestre de mari dimensiuni


Din punct de vedere stilistic, Palatul Apollo aparţine ultimei etape din creaţia lui Rimanóczy Kálmán junior, în care au fost proiectate şi ridicate Casa de pe Str. M. Eminescu nr. 5 (fosta casă Bölöny, 1912) şi extinderea pentru Casa Centrală de Economii din Oradea (1912). Faţadele au elemente preluate din stilurile Empire sau Biedermeier, manieră ornamentală întâlnită la Viena, Berlin, Budapesta în aceeaşi perioadă. Paul Constantin vorbeşte, referitor la Palatul Apollo, despre înrâuririle arhitecturii 1900 berlineze, cu elemente decorative de tip Empire german.

 

Palatul Apollo are două faţade, spre str. Republicii, cea mai bogat decorată şi spre str. Mihai Eminescu, mai simplă. Se disting registrul parterului /mezaninului şi registrul etajelor. Parterul înalt (cu mezanin) este tratat asemenea unui soclu, are goluri dreptunghiulare mari ale vitrinelor, paramentul este cu asize în tencuială, iar o cornişă profilată îl separă de registrul etajelor. Acesta grupează ferestrele de diverse tipuri, fiind marcat de accentele verticale ale lesenelor.

 

Cele două faţade sunt articulate prin volumul cilindric de pe colţ. Acesta are trei travee delimitate de pilaştri care depăşesc linia cornişei, care sunt trataţi în asize, decoraţi cu panglici, cercuri, iar la nivelul superior cu ghirlande, scuturi, elemente vegetale. Între aceste axe verticale sunt ferestre dreptunghiulare cu ancadramente, iar la ultimul nivel o loggie cu parapet din zidărie şi arcade decorate cu o cheie de boltă. Nivelul superior este constituit dintr-un antablament puternic ritmat şi profilat prin cornişă, ornamentele verticale care o depăşesc şi segmentele de atic, scunde şi arcate. Întreaga compoziţie este încununată de un coif cilindric din tablă, bogat decorat.

 

Faţada principală, spre str. Republicii, este cea mai bogat decorată şi puternic ritmată prin retrageri succesive, prin bovindouri puţin reliefate, prin logii şi balcoane. Faţada are nouă axe verticale şi este aproximativ simetric alcătuită. În centru este un rezalit de mari dimensiuni, ritmat pe verticală prin lesene ornate în partea superioară cu panglici, ghirlande, scuturi, elemente vegetale. Partea superioară a lesenelor susţine statuile unor personaje feminine, aflate la nivelul acoperişului. Între aceste verticale, la etajul întâi şi al doilea ferestrele grupate câte trei cea centrală arcată, cele laterale dreptunghiulare, constituie o compoziţie încununată cu o sprânceană de tip cornişă curbiline şi sunt decorate cu ghirlande. Ferestrele de la ultimul nivel, sunt cele mai mari, arcate şi au o tâmplărie decorativă atent lucrată. Deasupra, cornişa puternic profilată ia forma a două contracurbe.
Traveele laterale rezalitului central sunt tratate diferit, alternând pe verticală un bovindou vitrat la etajul întâi, o fereastră mare şi un balcon curbat la etajul al doilea şi o loggie cu parapet traforat şi două coloane ce susţin arcada. Două rezalite mai mici, dispuse simetric faţă de cel central ritmează faţada. Acelaşi tip de rezalite există şi pe faţada dinspre str. M. Eminescu. Rezalitele sunt delimitate de lesene decorate cu asize (iar în partea superioară panglici şi un cerc), care susţin un antablament profilat în tencuială, arcat. Deasupra, este un mic pinion terminat prin cornişa compusă din două segmente laterale curbate şi unul central în unghi obtuz. Ferestrele grupate câte trei, sunt la fel ca cele de pe rezalitul principal, cu menţiunea că cele de la etajul al treilea au arcatura şi ornamentele diferite. Traveea din extrema dreaptă are câte o fereastră la fiecare nivel, iar la ultimul o loggie de tipul celor menţionate. Traveea dinspre turn, care face conexiunea faţadei cu acesta, aproape inperceptibilă, are goluri înguste, iar la primele două etaje câte un balcon mic, din zidărie.

 

Faţada dinspre str. M. Eminescu are opt axe şi este ritmată prin utilizarea a două rezalite în axele 1 şi 7, identice cu cele de pe faţada principală. Cornişa puternic reliefată este decorată cu mici console. Ferestrele sunt de mari dimensiuni, dreptunghiulare sau terminate în arc de cerc (la ultimul nivel) şi au ancadramente puternic profilate, de trei tipuri, în funcţie de etaj, decorate cu ghirlande, elemente geometrice. La etajul întâi două balcoane rup monotonia plană a faţadei


 


Bibliografie selectivă
BORCEA, Liviu, Memoria Caselor, vol. I, Oradea, Ed. Arca, 2003
CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 în România, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1972
HÂRCĂ, Rodica, Oradea decoraţii Art Nouveau, Oradea, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, 2007
GERLE, János, KOVÁCS Attila, MAKOVECZ Imre, A Századforduló Magyar Építészete (Arhitectura maghiară la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea), Budapest, Szépirodalmi Könyvkiadó -Bonex, 1990
PAŞCA, Mircea, Trei clădiri de interes public realizate la Oradea de către Rimanóczy Kálmán junior, în Cele Trei Crişuri, Oradea, seria a III-a, nr. 1-3 (ianuarie-martie) 2005, p. 90-99
PÉTER, I. Zoltán, 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, 2003
PÉTER, I. Zoltán, Mesélo képeslapok, Nagyvárad 1885-1915 (Vederi care povestesc, Oradea 1885-1915), Budapest, Noran Kiadó, 2002
PÉTER, I. Zoltán, Nagyvárad 900 évés múltja és épített örörksége (Trecutul de 900 de ani al Oradiei şi moştenirea construită), Budapest, Noran Kiadó, 2005
PÉTER, I. Zoltán, Városvédő írások (Scrieri care ocrotesc oraşul), Nagyvárad, Prolog kiádó, 2003
PÉTER, I. Zoltán, Nagyvárad műemlék épületei, Nagyvárad, 2008




Discuţie