listare

trimite prin

Hotelul Crişul Repede (fostul Hotel şi baia de aburi Rimanóczy), Oradea
Ultima actualizare:  2011-02-05
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: str. Libertăţii nr. 8.
Cod: BH-II-m-B-01057
Datare: aripa dinspre malul Crişului: 1891–1892, aripa dinspre Piaţa Ferdinand: 1900.

Date istorice

În anul 1891 arhitectul orădean Kálmán Rimanóczy sr. a început pe malul Crişului construirea unui hotel modern, dotat cu baie de cadă şi de aburi. În iunie au ridicat zidurile primului etaj, iar în septembrie au terminat şi acoperişul edificiului. În următoarea fază au amenajat interioarele, asemănător exterioarelor, în maniera stilului eclectic. Bazinul spaţios, care sugerează băile romane, era despărţit de celelalte bazine, acoperite cu acoperişuri în formă de scoică, cu un coridor, ce era înconjurat de arcade ogivale. În afară de bazine au fost construite duşuri şi o saună. Băile de cadă se aflau pe primul etaj, etajul al doilea fiind destinat camerelor de oaspeţi. Baia şi camerele au fost deschise publicului la data de 1 octombrie 1891. Pe faţada dinspre Piaţa Ferdinand, pe coama acoperişului iniţial se afla inscripţia RIMANÓCZY GŐZFÜRDŐ (Baia de aburi Rimanóczy).

 

În vederea lărgirii popularului hotel, Kálmán Rimanóczy a cumpărat în anul 1893 casa învecinată a constructorului János Imre, în care funcţiona Cafeneaua Maghiară, însă demolarea clădirii a devenit posibilă doar după expirarea contractului de chirie al acesteia, încheiat pe o perioară de opt ani. Demolarea casei Imre a fost începută în luna februarie a anului 1900. Lucrările au fost probabil foarte rapide, deoarece noua construcţie cu 25 de camere şi luxoasa Cafenea Royal de la parter au fost deschise la data de 15 octombrie 1900. În faţa cafenelei, ce amintea de cafeneaua New York din Budapesta, chiriaşul a amenajat şi o grădină de vară.

 

 

 

În anul 1904 au construit o nouă casă de scări, holul dinspre Piaţa Ferdinand a vechii aripi a fost transformat în restaurant, băile de cadă au fost mutate la parter, locurile acestora fiind preluate de camere de oaspeţi comode. În faţa faţadei dinspre Criş, lângă baie, au amenajat şi o hală de bere.
După moartea lui Kálmán Rimanóczy, conform cerinţei formulate în testamentul său, hotelul şi baia au intrat în proprietatae oraşului, cu condiţia ca instituiţia să poartă întotdeauna numele lui şi ca încasările să fie folosite pentru sprijinul nevoiaşilor oraşului.

 

După anul 1989 fosta baie de aburi a fost total transformată la iniţiativa Băncii Ţiriac.


Descrierea edificiului

Cele două aripi ale clădirii ridicate pe un plan în formă de L datează din perioade diferite. Aripa construită în anii 1891–1892 are plan dreptunghiular, faţada principală a acesteia este orientată spre malul Crişului. Iniţial poarta de intrare a clădirii se afla pe această faţadă. Modelarea faţadei este tipică stilului eclectic, dominată de elemente neobaroce. Cele cinci axe centrale şi axa laterală, dinspre strada Grigorescu sunt ieşite din planul faţadei în rezalite. Rezalitul central este accentuat de acoperişul înălţat, prevăzut cu un fronton flancat de turnuleţe şi articulat cu benzi de tencuială geometrizante la colţuri. Articularea verticală a rezalitelor este asigurată de lesene decorate în partea superioară cu volute şi motive florale, şi pilaştrii uriaşi de înălţimea a două etaje, parţial canelate, cu capiteluri ionice şi socluri înalte, decorate cu buchete de flori aşezate în urne. Parterul striat este străpuns de deschideri de dimensiuni mari cu închidere semicirculară, prevăzute cu cheie de arc, alternate cu pilaştrii. În rezalite suprafaţa faţadei este tratată în rustica, fiind articulate cu ferestre cu închidere semicirculară de diferite dimensiuni. Parterul este separat de primul etaj de un şir de denticuli. Ferestrele de la primul etaj ale rezalitelor sunt prevăzute cu sprâncene în formă de segment de cerc, accentuate cu şiruri de ove, spaţiul de sub sprâncene fiind decorat cu relieful unor delfini încadraţi de scoici, motivul delfinului fiind o aluzie la destinaţia edificiului. Chenarul ferestrelor este decorat cu ornamente vegetale barocizante, şi o friză alcătuită dintr-un şir de triglife şi metope, decorate cu ghirlande de flori.

 

Panourile de sub ferestre sunt umplute cu şiruri de baluştrii aparente. Deasupra celorlalte ferestre ale primului etaj sunt timpane decorate cu ove, câmpurile interioare ale timpanelor fiind înpodobite cu relieful unor broaşte aşezate pe scoici. Portanţii chenarelor sunt prevăzuţi cu bosaje în diamant, friza este decorată cu triglife şi metope, panourile ieşite din planul faţadei de sub ferestre au contururi curbate. Etajul al doilea este străpuns de ferestre cu chenare evazate în partea superioară, cu bolţarul median marcat şi portanţi trataţi în rustica. Bolţarele mediane ale ferestrelor din rezalite sunt decorate cu măşti groteşti. Cornişa principală este susţinută de un şir de console cu volute, în zonele accentuate de frontoane consolele cornişei fiind decorate cu măşti combinate cu frunze de acant. Între cornişa principală şi brâul median al etajului al doilea se află panouri cu colţuri evazate, iar consolele cu măşti ale cornişei principale alternează cu panouri decorate cu scoici.

 

Colţul clădirii marcat cu atic şi turnuleţe, şi un fronton similar cu frontonul rezalitului central, este străpuns la parter de o uşă cu închidere semicirculară, cu chenar tratat în rustica. Colţul clădirii este marcată cu bosaje, fiind articulată cu lesene striate orizontal, decorate în partea superioară cu motive vegetale. Deasupra brâului median cu denticuli se află o nişă decorată cu scoică, care adăposteşte sculptura de teracotă în ronde-bosse a unei zeiţe antice. Sculpturile feminine cu canceu sunt caraceristice fântânilor arteziene, însă în cazul acestei clădiri este o trimitere la funcţiile acesteia. Deasupra nişei se află o draperie şi două capete de putti. Etajul al doilea este dominat de un balcon curbat, cu parapet decorat cu motive geometrice şi vegetale. Faţada dinspre strada Grigorescu este identică cu faţada dinspre malul Crişului.

 

Faţada dinspre Piaţa Ferdinand a vechii aripi are 5 axe de goluri, dintre care cele trei axe centrale ies uşor din planul faţadei în rezalită, accentuate de un fronton cu atică. În centrul frontonului se află relieful unor putti bălăcind, încadraţi de o scoică circulară. Partea superioară a frontonului este articulată de o friză de triglife şi metope, laturile fiind marcate de relieful unor cariatide. Frontonul este încoronat cu un timpan frânt, amplasat deasupra unei ferestre circulare oarbe.

 

Aripa dinspre Piaţa Ferdinand, construită în anul 1900 este perpendiculară pe vechea aripă dinspre malul Crişului, clădirea formând astfel un plan în formă de L. Noua aripă are 5 axe pe faţada dinspre strada Iosif Vulcan şi 9 axe spre grădina de vară, articularea acestora fiind identică cu faţadele vechii clădiri. Cu excepţia axelor din flancuri, ieşite în rezalită din planul faţadelor, toate elementele de articulare, cum ar fi ferestrele, lesenele şi cornişa principală sunt identice cu vechile faţade până la ultimul detaliu. Suprafaţa parterului, iniţial striată, azi este plată, articulată de vitrine simple, de dimensiuni mari. Rezaliturile de la colţuri, delimitate de lesene striate, decorate în partea superioară cu motive vegetale, şi colţul clădirii sunt străpunse la etaje de ferestre de mari dimensiuni. Sprâncenele în formă de segment de cerc, accentuate cu şiruri de ove ale feresetrelor de la etajul întâi, sunt combinate cu bustul în ronde-bosse ale unor figuri masculine. Sub busturi apar frize cu triglife şi metope, metopele fiind decorate cu motive vegetale. Chenarele împodobite cu motive florale şi balustradele aparente de sub pervaze sunt deasemenea identice cu ferestrele primului etaj din rezalitele vechii aripi. Ferestrele etajului al doilea au chenare cu colţuri evazate, cu bosaje în rustica şi bolţari mediani decoraţi cu măşti groteşti. Frontonul colţului teşit al clădirii este asemănător frontonului faţadei dinspre Piaţa Ferdinand a vechii aripi. Pe vârful frontonului accentuat cu atic şi turnuleţe se conturează scutul unui blazon, care iniţial reprezenta probabil blazonul familiei Rimanóczy.


Aripa care cuprinde baia de aburi azi este complet transformată. Restaurantul Bihoreana de la parter are un decor compus din elementele specifice artei populare româneşti. Decoraţia elegantă a interioarelor cafenelei Royal poate fi admirată azi în salonul de mobilier ce funcţioanează în aceste spaţii. În ornamentica bogată a încăperilor ce se deschid în anfiladă predomină elementele neobaroce. Camerele sunt despărţite de arcuri decorative, îmbogăţite în colţuri cu rocaille-uri perforate şi aurite. Laturile scurte ale celor două încăperi reprezentative sunt închise cu oglinzi tripartite. Ornamentica chenarelor de oglinzi, cu rocaille-uri, volute şi motive vegetale este de factură barocă, cele trei părţi fiind legate de busturi goale feminine. Tavanul este decorat cu stucaturi ce reprezintă frunze, vrejuri şi rocaille-uri aurite, şi trandafiri roşii şi galbene. Între reprezentările figurative ale tavanului apar putti săgetători, înaripaţi, în postura lui Amor şi putti reprezentaţi în deferitele ipostaze ale jocului de noroc. Astfel găsim putti jucând şah, cântând la liră, putti ameţiţi, rezemaţi de mese, iar între rocaille-urile din colţuri au fost plasate câteva elemente, cum ar fi paharul, sticla, dominoul, şahul, cărţile, vioara, cu trimitere la petreceri şi la diferite alte aspecte ale vieţii sociale. Încăperea pătrată, aflată între cele două săli reprezentative este acoperită cu un supraluminator elegant din metal. Structura se compune dintr-un grilaj pătrat, susţinut de două bare metalice dispuse transversal, decorat cu motive geometrice şi vegetale delicate, realizate din fier forjat.


Bibliografie selectivă
Péter, I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Nagyvárad, 2005, pp. 207–209.
Péter, I. Zoltán, Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885-1915, Nagyvárad, 2002, pp. 89–90, 93–94.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină