TRIMITE PRIN

Editare de manuale (1918–1948)

Publicare: 2010-11-25
Autor: DÁVID Gyula
Tradus de: BORBÉLY-BARTALIS Zsuzsa
Categorie: literatură



Editarea independentă a manualelor în limba maghiară în România de după 1920 a luat naştere dintr-o stare de necesitate. Pe teritoriile transilvănene anexate României în urma Tratatului de la Trianon, în 1920 au existat două tipuri de şcoli: şcolile de stat şi şcolile confesionale (romano-catolice, reformate, unitariene, luterane) a căror funcţionare era reglementată la nivelul învăţământului preşcolar şi primar, respectiv al formării cadrelor didactice prin legea educaţiei propusă de către C. Anghelescu din 1924, iar la nivelul învăţământului secundar prin varianta din 1928 a aceleiaşi legi. Prevederile referitoare la funcţionarea acestor şcoli au devenit şi mai restrictive odată cu apariţia Legii educaţiei din 1939 legate de numele lui Petre Andrei, care însă a avut efect mai îndelungat asupra situaţiei şcolare doar în partea de sud a Transilvaniei.


Includerea obligatorie în programa şcolară a predării limbii române ca materie şcolară era prevăzută deja de legea din 1924, iar în urma ediţiei din 1928, în clasele minorităţilor naţionale a devenit obligatorie şi predarea istoriei, geografiei şi Constituţiei României în limba română. Legea prevedea prezenţa educaţiei cu predare în limba maghiară în şcolile de stat, dar în practică aceste reglementări au avut efectul că învăţământul de stat în limba maghiară s-a restrâns chiar şi în Secuime şi până la urmă a fost eliminat de tot.


Prin mai multe ordine s-a exclus libertatea folosirii manualelor din Ungaria (nu erau permise nici măcar în şcolile private) şi chiar dacă prin lege - până la naţionalizarea sistemului de învăţământ în 1948 - se asigura dreptul de a opta între mai multe manuale, această posibilitate a fost aplicată în limite foarte restrânse de către maghiarii deveniţi minoritate şi având atât ei, cât şi şcolile lor o situaţie materială precară.


Prin Legea educaţiei, pentru învăţământul primar s-a stabilit obiectivul de a însuşi bazele culturii generale, iar în clasele şcolii generale, pe lângă materiile legate de cultura generală se punea tot mai mult accent pe învăţarea unor cunoştinţe practice. Acest obiectiv a fost urmărit chiar şi de către autorii manualelor pentru învăţământul primar editate după 1920. În anii 1920 au apărut Képes magyar olvasókönyv (Carte de citire ilustrată în limba maghiară) pentru clasele a II-a şi a III-a (Timişoara, 1922) de Rezső Brunowsky, Magyar olvasó és nyelvgyakorló könyv (Carte de citire şi practica limbii maghiare) pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a (Oradea, 1922) de Ágoston Caba şi Vilmos Nagy, Egységes tankönyv (Manual unitar) pentru clasele II-IV (Cluj, 1926-27) scris de Gyula Bencze, György Dávid şi Tibor Bácsy, Olvasókönyv (Carte de citire) pentru clasele a II-a şi a III-a (Cluj, 1927) de Imre Havadtői şi Lajos Koncz, Magyar olvasókönyv (Carte de citire în limba maghiară) pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a (Cluj, 1920-22) de Károly Péter - Irma Tóth- Mihály Mezei. Pe lângă aceste manuale unitare cuprinzând toate materiile au apărut şi câteva manuale speciale: Számolókönyv (Manual de aritmetică) pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a (Cluj, 1922-1926) de Lajos Torday, Számtan és mértan (példatárral) (Aritmetică şi geometrie [cu culegere de probleme]) pentru clasele a IV-a şi a V-a (Cluj, 1927-28) de Ferenc Gencsy, respectiv manualul de scurtă istorie a românilor de József Kiss, sub forma unor întrebări şi răspunsuri scris pentru şcolile Statusului Romano-Catolic (Alba Iulia, 1925).


Una dintre cele mai prolifice autoare de manuale pentru învăţământul primar a fost dna. Lajos Szentpéteri, Zsuzsa Haller care a redactat încă la începutul anilor 1920 mai multe manuale de geografie pentru clasa a III-a primară (Kolozs illetve Alsó-Fehér vármegye földrajzáról [Geografia comitatului Cluj şi Alba de Jos], Cluj, 1923), manual de ştiinţe ale naturii pentru clasa a IV-a primară (Cluj 1924), manuale de matematică pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a (Cluj 1923-24), iar din 1925, împreună cu Mihai Găzdac a redactat 16 manuale în total, până la clasa a VII-a a şcolii generale. Aceste manuale conţineau într-un singur volum toate cunoştinţele (până la igienă şi contabilitate în clasele mai mari) prevăzute de programele şcolare româneşti. Sistemul educaţional al vremii se reflectă în aceste manuale şi prin faptul că de exemplu manualul pentru clasa a IV-a conţinea pe lângă texte în limba maghiară, cunoştinţe de gramatica limbii maghiare, ştiinţe ale naturii şi ştiinţe economice şi cunoştinţe de gramatica limbii române, stilistică, geografie, istorie şi cunoştinţe civice. Manualul de clasa a VII-a, clasă în care sistemul educaţional a introdus „specializarea", exista o parte specială destinată şcolilor economice, şcolilor industriale şi şcolilor de predare a cunoştinţelor comerciale de bază. Aceste manuale au avut mai multe ediţii şi în anii 1930, după revizia făcută de către Géza Kandray şi Mihai Găzdac.
În anii 1930, noile dispoziţii privind sistemul educaţional românesc au făcut necesară elaborarea unor manuale noi. Aceasta este perioada în care au apărut manualele grupului de autori compus din Ferenc Lőrinczi - Diomed Bedelean - Sándor Ősz - Gábor Ferenczi - şi ocazional din Sándor Kali, respectiv G. Stan pentru clasele şcolilor generale din clasa a II-a până în clasa a VII-a. Această serie cuprinzând manuale de matematică, de limba română, de ştiinţe ale naturii şi de geografia României a avut mai multe ediţii între 1933 şi 1939. Pentru clasele V-VII, grupul de autori Gyula Déri, Zoltán Földes, Ferenc Gencsy, Henrik Krebsz, Elek Paál, Sándor Simon şi Márton Szilágyi au creat o serie de manuale cu titlul unitar Tudományok könyve (Cartea ştiinţelor), dar cu numerotare a paginilor separată pentru fiecare manual; colecţia cuprindea manuale de limba română, istoria românilor, aritmetică-geografie, ştiinţe naturale, geografie, cunoştinţe economice, cunoştinţe comerciale şi contabilitate, igienă, cultură civică şi constituţie (la revizia pentru reeditare a unora dintre manualele de matematică a contribuit şi Gábor Mohalyi, Cluj, 1931-35).


Învăţarea limbii române, mai ales în anii 1920 a constituit o problemă destul de mare pentru învăţători, profesori şi elevi deopotrivă. Învăţătorii erau obligaţi să susţină şi examen de limbă română. Manualele celor doi învăţători din Odorheiu Secuiesc, Mihály Gyerkes şi Anna Buna din 1924 au fost destinate tocmai pregătirii pentru acest examen: Román irodalomtörténet (Istoria literaturii române), Román nyelvtan (Gramatica limbii române), Román alkotmánytan (Constituţia României), A román nép és Románia története (Istoria României şi a poporului român), Románia földrajza (Geografia României). Tot în această perioadă a apărut la Cristuru Secuiesc şi Vizsgázók könyve (Cartea candidaţilor la examene) (1924) în care János Kósa şi János Szabó însumează istoria, geografia şi constituţia României. Tot interesele momentului serveau şi A román nemzet története rövid előadásban (Scurtă istorie a poporului român) (Cluj, 1920) de Ioan Lupaş şi Istoria românilor de Th. Aguletti adaptată în limba maghiară de Géza Szőcs (Cluj, 1920).


Numărul manualelor pentru învăţământul secundar era mai mic şi posibilitatea opţiunilor la acest nivel mult mai restrânsă. Dintre manualele de matematică amintim manualul de algebră, geometrie plană şi trigonometrie pentru clasele a IV-a, a V-a şi a VI-a al lui Ferenc Deák (Cluj, 1933-36), manualul de aritmetică pentru clasele I, a II-a şi a III-a a lui Mihály Mester (Cluj, 1931), manualul de aritmetică (Cluj, 1936-37) şi geometrie (Cluj, 1937) pentru clasele gimnaziale a II-a şi a III-a a lui Ferenc Dóczy, manualul de algebră pentru clasa a VI-a a lui Jenő Gergely (Cluj, 1937). Ferenc Deák a redactat pentru uz şcolar chiar şi o Tabelă de logaritmi (Cluj, 1935). Tot el este autorul manualului de astronomie pentru clasa a VII-a (Cluj, 1931).


Primul manual de fizică pentru învăţământul secundar a fost scris de Sándor Csefó (Kísérleti fizika közép- és polgári iskolák számára [Fizică experimentală pentru şcolile secundare şi civile], Cluj, 1924). El a publicat singur (Kísérleti fizika [Fizică experimentală], Clasa a III-a. Cluj 1937) şi împreună cu Ferenc Deák (Kísérleti fizika. Hőtan [Fizică experimentală. Termodinamică]). Clasa a V-a. Cluj, 1937) mai multe manuale de fizică. Pe lângă acestea, László Heinrich şi Tihamér László s-au prezentat cu propriul manual de fizică pentru clasa a III-a (Fizika [Fizică], Clasa a III-a, Cluj, 1939). Autorul primului manual de chimie pentru gimnaziu este Ernő Balogh (Kémia és ásványtan [Chimie şi mineralogie], clasa a IV-a, Cluj, 1924), urmat de manualele de chimie anorganică şi chimie organică ale căror autori sunt tot Ernő Balogh (Cluj, 1930 şi 1937) şi Ferenc Deák (Cluj, 1931 şi 1936). În perioada interbelică au apărut şi patru manuale de geologie (pentru clasele a III-a şi a VIII-a de gimnaziu), autor: Ernő Balogh (Cluj, 1924, 1930, 1935, 1939).


Autorul primului manual de botanică pentru gimnaziu - clasele mai mici - este Gyula Nyárády Erasmus (Növénytan biológai alapon [Botanică pe baze biologice], Cluj, 1922), urmat la câţiva ani de manualul lui Lajos Boga (Cluj, 1926). Manualul de botanică pentru clasele mai mari a fost scris de Ödön Husz (Cluj, 1930). Autorii manualelor de zoologie pentru gimnaziu sunt Piroska Kiss (Cluj, 1924), János Tulogdy (Cluj, 1925), János Gelei şi Ödön Husz (Cluj, 1927); autorul manualului de botanică pentru clasa a VI-a este Rezső Soó (Cluj, 1926).


Pentru predarea limbii şi literaturii maghiare se foloseau manualele lui Lajos Bilinszky, Lajos György, Ernő Kiss, János Kováts S. şi Gyula Muth. Bilinszky a scris un manual de stilistică (Târnăveni, 1922) şi de poetică (Târnăveni, 1922) pentru clasa a III-a, iar Lajos György un manual de stilistică şi poetică (Cluj, 1936), respectiv manuale care se ocupau de teoria genurilor lirice şi genurilor în proză (Cluj, 1937) şi manuale de istoria literaturii (pentru clasele a VII-a şi a VIII-a, Cluj, 1937 şi 1938). János Kováts S. a publicat un manual intitulat A költői írásművek ismertetése (Prezentarea operelor poetice, Cluj, 1924) pentru anul II a şcolilor cu profil comercial, iar Gyula Muth a creat o culegere de texte pentru şcolile de ucenici (Oradea, 1921).


Manualele de limbă latină pentru învăţământul cu predare în limba maghiară au fost scrise de Albert Márkos (Latin mondattan és olvasókönyv [Sintaxa limbii latine şi carte de citire pentru limba latină], Clasa a V şi VI, Cluj, 1924), iar apoi de Lajos Kántor, sr. (Latin nyelvkönyv. III. Oszt [Limba latină. Clasa a III-a)], Cluj, 1930; IV. Oszt [Clasa a IV-a], Cluj, 1935).


În ceea ce priveşte predarea istoriei, la începutul anilor 1920 chiar şi istoria României se putea preda în limba maghiară în şcoli. După schimbarea situaţiei politice au şi apărut câteva manuale de istorie scrise în acest scop: V. Candrea şi P. Dejeu (Oradea, 1920), V. Candrea şi János Kováts S. (Cluj, 1922).
Istoria poporului maghiar se preda în învăţământul secundar în cadrul materiei istoria universală. Primii autori ai manualelor de istorie universală sunt Vencel Biró şi József Patay a căror manuale de istorie universală destinate claselor liceale terminale au apărut în 1922. Tot în această perioadă a scris şi a publicat Árpád Buday manualul său de istorie universală (Cluj 1922). Mai târziu în clasele I, a II-a şi a III-a de liceu, istoria antică, medievală şi modernă s-a predat din manualele scrise de către Lajos Bilinszky (Cluj, 1934-36), apoi din cel scris de către Sándor Biró s-a predat istoria antică (Cluj, 1937) şi din două manuale publicate sub numele lui József Denderle istoria medievală şi modernă (Cluj, 1937; ambele fiind o revizie a manualului scris de Vencel Biró şi József Patay în 1922).

În perioada de patru ani ce a urmat Dictatului de la Viena în şcolile din partea nordică a Transilvaniei s-au folosit manualele din Ungaria - fiecare şcoală manualele propriei confesiuni. Însă în partea sudică a Transilvaniei se foloseau în continuare doar manualele permise în scopuri educaţionale până atunci, dar pe lângă acestea (respectiv pentru a suplini lipsa manualelor) s-a reuşit publicarea câtorva manuale pentru învăţământul general şi liceal şi câteva culegeri de texte cu ajutorul bisericilor la Tipografia Bethlen din Aiud. Astfel s-a publicat Ábécé (Abecedar) pentru clasa I, Olvasókönyv (Carte de citire) pentru clasa a II-a, un manual general pentru clasa a II-a în învăţământul primar (redactat de Diomed Bedelean şi Sándor Csefó, în 1942, resp. 1943), manualul Magyar nyelv (Limba maghiară) scris de Ferenc Szentmiklósi şi Zsigmond Vita (pentru anul I de gimnaziu) şi Magyar nyelvtan (Gramatica limbii maghiare) (pentru anii I şi II de gimnaziu şi clasele V-VII a şcolii generale). Pe lângă acestea s-a publicat Valláskönyv (Carte de religie) de Albert Maksay şi Lajos Gönczy (ambele revizuite de către Albert Juhász, 1943) şi o carte de religie pentru şcolile din partea sudică a Transilvaniei pentru clasele a III-a şi a IV-a, revizuită de József Nagy (1944).

După 1944, revenind la starea politică anterioară şi până la naţionalizarea şcolilor în 1948, sistemul educaţional şi-a menţinut cele două opţiuni: şcolile de stat şi şcolile confesionale, şi chiar Uniunea Populară Maghiară a reuşit să obţină formarea unor organe superioare independente pentru sistemul educaţional al minorităţilor naţionale maghiare cu poziţii până la minister şi cu ajutorul acestora a reuşit să înfiinţeze şi şcoli cu predare în limba maghiară noi în localităţi cu pondere redusă a minorităţii maghiare (şi chiar în unele localităţi locuite de ceangăii moldoveni). Însă situaţia economică gravă de după cel de-al Doilea Război Mondial a influenţat în mod negativ editarea manualelor în limba maghiară. În perioada 1944-1947 au mai apărut câteva manuale pentru şcoli cu predare în limba maghiară: în 1945, la Cluj, Grupul de lucru al profesorilor de istorie a pregătit patru manuale pentru gimnaziu: Erdély története a magyarok és románok köré csoportosítva (Istoria Transilvaniei cu accent pe maghiari şi români), Az ókor története (Istoria antică), A középkor és az újkor története a westfaliai békéig (Istoria Evului Mediu şi a epocii moderne până la Pacea westfalică), Az újkor és a legújabb kor története (Istoria epocii moderne şi a epocii contemporane) (editate de Tipografiile Gloria şi Victoria din Cluj). Tipografia Bethlen din Aiud reeditează cartea de citire pentru şcoala primară scrisă de Gyula Erdélyi şi János Nemes cu titlul Betűerdő (Hăţişul literelor), care până atunci a fost folosit doar în şcolile Transilvaniei de sud. În 1946, numărul manualelor publicate este de 21, unele dintre ele fiind editate de Tipografia Bethlen (pe lângă reeditarea manualului Betűerdő, aici se tipăreşte şi cel scris de Ferenc Szentmiklósi şi Zsigmond Vita folosit mai devreme doar în partea de sud a Transilvaniei), gramatici şi cărţi de citire în limba maghiară pentru anii I şi II de liceu (unele dintre acestea fiind reeditate chiar în acelaşi an). Totodată se pare că tipografia Minerva din Cluj a iniţiat un amplu program de editare de manuale din care au făcut parte manualele pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a a şcolilor primare scrise de Diomed Bedelean şi Sándor Csefó, respectiv Ferenc Lőrinczi (cărţi de citire, manuale de gramatică, matematică, pentru clasele mai mari manuale de ştiinţe ale naturii, de fizică şi chimie, de limbă română, de istorie); tot Ferenc Lőrinczi şi colaboratorii săi (Sándor Kali, Sándor Ősz şi Diomed Bedelean) scriu (pe baza manualului anterior intitulat Tudományok könyve) manualele de cunoştinţe generale pentru clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a primare (acestea având două ediţii, în 1946 şi 1947). Tot în acest an se editează şi manualul Számtan (Aritmetică) pentru clasa I primară de Ferenc Lőrinczi.
Pentru uzul liceal s-a pregătit manualul Vegytan és ásványtan (Chimie şi mineralogie, anii III-IV) scris de către Ernő Balogh, manualul Fizika (Fizică) a lui László Heinrich şi Tihamér László (anul II), cele două manuale de limbă latină ale lui Lajos Kántor (pentru anii III şi IV, având două ediţii, în 1946 şi 1947), manualul Mennyiségtan (Matematică, pentru anul I) scris de Mihály Mester şi Ferenc Dóczi, Növénytan (Botanică, pentru anul II) de Gyula Szathmáry şi István Zalányi, Általános földrajz (Geografie universală, pentru anul I) redactată de către Xántusné Paull Aranka şi Egészségtan (Igienă) pentru anii I şi II, tradusă de Károly Molnár.


În 1947, apar primele manuale pentru şcoli cu predare în limba maghiară editate de edituri româneşti, Scrisul Liber din Bucureşti, care publică cu sprijinul Ministerului Educaţiei Publice şi Educării Naţionale 10 manuale pentru liceu, în special manuale care se ocupă cu domenii ştiinţifice importante din punct de vedere ideologic. Acestea erau: A középkor története (Istoria Evului Mediu, pentru anul II, respectiv VI), Az újkor és a jelenkor története (Istoria epocii moderne şi a epocii contemporane, pentru anii III, respectiv VII, ambele fără ca autorii-traducătorii lor să fie menţionaţi) şi Románia történelme (Istoria României, pentru anii III-IV, respectiv anul VIII) editată de M. Roller. Tot Editura Scrisul Liber publică şi Állampolgári nevelés (Educaţie civică, anul III) şi Jogi tankönyv (Manual de drept, anul VIII) respectiv A bölcselet története (Istoria filosofiei, anul VIII) şi manualul Általános biológia (Biologie generală) a lui O. I. Ionescu şi D. V. Marea tradus în limba maghiară (anul VIII).


Tot în această perioadă iniţiază Ministerul Educaţiei scrierea unor manuale noi de istoria literaturii. Un grup de lucru compus din profesori universitari şi liceali şi studenţi coordonaţi de către Gábor Gaál a terminat două volume până în 1948: literatura maghiară veche şi literatura maghiară a secolului XX (inclusiv literatura maghiară din România). Prima a şi fost publicată pentru o vreme, însă publicarea celei din urmă nu s-a permis, şi până la urmă ambele manuale au fost distruse.


Tipografia Minerva din Cluj şi-a continuat în 1947 programul de editare de manuale început în anul anterior: după trei reeditări s-a publicat din nou manualul Kísérleti fizika (Fizică experimentală) a lui László Heinrich şi Tihamér László (pentru clasele superioare ale liceului), s-a publicat un manual pentru anul II de liceu adaptat din limba română de Károly Molnár (T. Florian - I. Popsim: Gyakorlati ismeretek [Cunoştinţe practice]) şi un manual Egyetemes történelem. Ókor és Középkor (Istoria universală. Antichitate şi Evul Mediu) pentru anul I de liceu scris de către un grup de lucru. În 1948, programul s-a continuat cu editarea unui singur manual: Domokos Cseke Fizikai földrajz (Geografie fizică, pentru anul II de liceu) şi astfel s-a încheiat şi rolul tipografiei Minerva care a fost naţionalizată şi ea în anul 1948.



Bibliografie selectivă



Szatmári Bajkó Ildikó: Romániai magyar tankönyvek. In: Romániai magyar évkönyv. 2000. Tv.-Kv. 2000. 114-120. - A tankönyvkiadás sajátos kérdései kisebbségi helyzetben. Kv. 2001. Az Erdélyről szóló fejezetet Székely Győző írta; uő: Tankönyvkiadás kisebbségi helyzetben. In: Romániai magyar évkönyv. 2002. Tv.-Kv. 2002. 154-168; uő: Tankönyvek kisebbségben élők számára. Magiszter 2003. Nyár; uő (összeáll.): Magyar nyelvű tankönyvek Erdélyben. Kv. 2008. - Szigethy Rudolf: Romániai magyar könyvkiadás. 1990-1998. Uo. 2003 = Romániai magyar bibliográfiák 3. - Scientia Kiadó. Könyvkatalógus. 2002-2007. Uo. 2007. - Az Ábel Kiadó tankönyvajánlata. 2008/2009. Uo. 2008. - Kolozsvári Magyar Egyetemi Intézet. Tevékenységi ismertető. 2008-2009. Uo. 2008.



Discuţie