listare

trimite prin

Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae, Braşov
Ultima actualizare:  2010-04-07
Autor:  Bálint Ágnes



Date despre monument
Adresa: P-ţa Unirii nr. 2
Cod: BV-II-a-A-11589, BV-II-m-A-11589.01, BV-II-m-A-11589.02, BV-II-m-A-11589.03, BV-II-m-A-11589.04
Datare: Secolele XV-XVIII.

Date istorice
15 decembrie 1399 - în bula emisă de papa Bonifaciu al IX-lea se pomeneşte de o biserică ortodoxă în Şcheii Braşovului; 1480 - prima informaţie cunoscută despre o şcoală de limbă română în Şcheii Braşovului; 1495 - se construieşte biserica din piatră pe timpul lui Vlad al IV-lea Călugărul, domnitor al Ţării Româneşti (1481-1495), iar sub domnia lui Neagoe Basarab (1512-1521) şi cu ajutorul său se extinde biserica spre est; 1538 - biserica este pictată; 1575-1595 - se extinde biserica în continuare spre est (naosul actual), se construieşte pridvorul şi porticul; 1583 - se ridică turnul vestic cu sprijinul lui Petru Cercel, domnitor al Ţării Româneşti (1583-1585); 1597 - în locul şcolii româneşti din lemn se ridică o construcţie din piatră; 1601 - Mihai Viteazul dăruieşte domenii bisericii; - 1651 se construieşte pronaosul şi pridvorul estic al bisericii; 1733-1752 - construirea paraclisului (Bunavestire) nordic şi decorarea acestuia cu picturi murale; 1733-1752 - construirea paraclisului (Învierea Domnului) sudic şi decorarea acestuia cu picturi murale; 1751 - ridicarea turnului cu orologiu; 761 - extinderea clădirii şcolii, construire scări şi hol de intrare; 1939 - dotarea bisericii cu un iconostas nou; 1939-1946 - restaurarea bisericii.

Descrierea edificiului

Biserica este amplasată în exteriorul Braşovului medieval, în piaţa din partea de jos a localităţii Şchei. Biserica se compune dintr-un altar cu absida pe plan trilobat, o navă foarte lungă, dar destul de îngustă, de care se leagă două paraclise. Pe latura vestică a bisericii se ridică două turnuri coaxiale, de asemenea se înalţă turnuri peste paraclise şi altar. Astfel, aspectul general al bisericii este determinat de multitudinea de turnuri şi coifurile lor ascuţite. Turnul vestic mai înalt, cu coiful zvelt şi patru turnuleţe de colţ, cu arcatură oarbă la nivelul superior aminteşte de arhitectura bisericilor săseşti. Faţadele laterale sunt ritmate de ferestre cu închidere în semicerc, corespunzătoare traveelor navei, respectiv de volumele proeminente ale paracliselor. Faţada principală este de dată mai recentă, porticului cu arcade din secolul al XVII-lea i s-au adosat blocuri de zidărie, aidoma contraforturilor, acoperind parţial arcadele. În axa principală a faţadei se află un portal de stil neobrâncovenesc.
Nava se compune din şase traveei, acoperite cu bolţi a vela, susţinute de arce dublou eliptice.

 

Deasupra altarului, de pe stâlpii de colţ se ridică pandantive, ce susţin un tambur străpuns de ferestre cu închidere semicirculară, încheiat într-o cupolă semisferică. În faţa absidei centrale este amplasat iconostasul bogat decorat din anii ‘30 ai secolului trecut.

 

Paraclisul Bunavestirii se află în partea nord-vestică a bisericii, are plan pătrat, acoperit cu boltă cilindrică cu penetraţii, din care se deschide o absidă mică spre nord, iar spre est o mică capelă. Deasupra spaţiului central se ridică un turn, sub cupola căreia este reprezentat Hristos Pantocratorul. Pe lângă aceasta o serie de alte picturi murale atribuite pictorului Grigore Ranite (1738) apar pe bolţi, pe pereţii interiori şi exteriori ai paraclisului. Tematica variată a picturilor murale cuprinde: o reprezentare Platytera a Maicii Domnului; scene din Drumul crucii; Sinodul de la Niceea; un ciclu dedicat Învierii, cu reprezentări surprinzător de detaliate şi diferite scene conexe.

 

Paraclisul Învierii se află în partea sud-vestică a bisericii. La origine era un spaţiu central, de plan pătrat, care s-a extins spre est cu o absidă semicirculară, iar spre vest cu două traveei acoperite cu bolţi cilindrice. Spaţiul central cu stâlpi la colţuri este acoperit de o boltă a vela. Picturile murale ale paraclisului sunt semnate de meşterul Ioan Zugravul. Iconografic picturile reprezintă: Maica Domnului cu Pruncul, arhangheli şi frize cu medalioanele profeţilor în absidă, Hristos Pantocratorul în cupolă, sfinţi şi apostoli pe tambur, evangheliştii şi sfinţii episcopi pe pandantive, arce şi stîlpi, scena grandioasă a Judecăţii de apoi pe peretele estic şi diferite scene pe peretele sudic ritmat de pilaştrii.

 

Iconostasul paraclisului este de stil brâncovenesc, abundă în sculpturi decorative de lemn. Partea inferioară a iconostasului cuprinde patru icoane împărăteşti - Maica Domnului cu Pruncul, Isus, Sfântul Nicolae şi Ridicarea la Ceruri, deasupra se află galeria apostolilor şi este încoronat de Crucea Domnului. Iconostasul bisericii din 1740, operă de artă de asemenea în stil brâncovenesc s-a păstrat până astăzi în localitatea Predeluţ (Bran). O importantă valoare artistică are şi colecţia icoanelor de argint amplasată în navă, dăruită bisericii de negustori greci.

 

Arhitectura bisericii Sfântul Nicolae împleteşte tradiţia eclesiastică ortodoxă cu unele influenţe ale arhitecturii bisericilor apusene.

 

În grădina bisericii se află mica clădire a primei şcoli de limbă română, în care a activat şi diaconul Coresi, umanist format în tipografia lui Johannes Honterus. Clădirea şcolii cu două caturi dispune de săli reprezentative, acoperite de bolţi cilindrice cu penetraţii, amplasate la parterul înalt. În secolul al XVII-lea şcoala a fost lărgită cu un pridvor pe două nivele. Această construcţie este încoronată de un timpan tripartit, cu un edicul de închidere semicirculară amplasată central. Etajul pridvorului este format din stâlpi puternici, cu baze şi capiteluri proeminente profilate, legaţi la partea superioară de arce în plin cintru, accesul făcându-se de pe laturile scurte pe scări cu balustradă uşor arcuită zidită. Parterul este dominat de intrarea cu încheiere semicirculară, cu ancadrament de tencuială. Sub stâlpii etajului, construcţia este înconjurată de un brâu profilat, puternic proeminent. De o parte şi alta a intrării, colţul este marcat de câte un pilastru cu capitel corintic, iar deasupra este amplasată o inscripţie comemorativă.

 


Bibliografie selectivă
Tempea, Radu, Istoria bisericii Şcheilor Braşovului, Braşov, 1899.
Lupaş, Ioan, Der Einfluß der Reformation auf die siebenbürgisch-rumänische Kirche im XVI. Jahrhundert, Hermannstadt, 1917.
Işa, Ion, Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, Sibiu, 1977.
Porumb, Marius, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania (sec. XIII-XVIII), Bucureşti, 1998, pp. 50-58.
Kovács András, Késő reneszánsz építészet Erdélyben 1541-1720, Budapest - Kolozsvár, 2003, p. 158.


taguri

ortodox, mănăstire,

Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină