listare

trimite prin

Ruinele bisericii evanghelice, Moruţ
Ultima actualizare:  2011-02-14
Autor:  Sidó Zsuzsa
Tradus de:  Sidó Zsuzsa



Date despre monument
Adresa: sat. Moruţ, nr. 35, jud. Bistriţa-Năsăud
Cod: BN-II-a-B-01679
Datare: sec. XV, sec. XVII.

Date istorice

Prima atestare documentară a satului Moruţ datează din anul 1278, când apare sub numele de Mowruch. Primii proprietari ai satului au fost din neamul Sombori, şi anume Sándor şi Pál, fiii lui Péter. În decursul secolelor, Moruţ a făcut parte din domeniile mai multor familii nobiliare. În 1319 regele Sigismund îl donează lui Gergely Bethleni, în 1496 regele Vladislav al II-lea reînnoieşte donaţia familiei Bethlen, iar în 1576 sub principele Báthory István satul ajunge în posesia lui Kristóf Báthory. Prin moşteniri succesive, în decursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, satul era în stăpînirea familiilor Wesselényi, Báthory, Kornis, Haller, Teleki şi Kemény.

 

 

 

În listele dijmelor papale din 1332 este menţionat pentru prima oară preotul din Moruţ. Deşi nu avem informaţii precise despre aşezarea saşilor în localitate, se poate presupune că aceştia s-au stabilit aici din a doua parte a secolului al XII-lea, asemănător populaţiei săseşti din zona Bistriţei. Pornind de la detaliile de sculptură şi caracteristicile bolţii turnului, biserica actuală poate fi datată în jurul anilor 1480–1500. După reforma religioasă, saşii s-au convertit la luteranism; noua comunitate religioasă fiind menţionată pentru prima oară în documente în 1622. Cel mai probabil, reamenajarea bisericii se leagă de acest eveniment; în acest context aflăm că biserica din piatră avea un clopot, iar altarul era decorat cu tapiserie pictată. Aceste renovări şi modificări sunt confirmate de inscripţiile de pe feroneria uşii de intrare, unde până în secolul XX. se putea citi anul 1624, precum şi de pe un clopot, datat 1656. Următoarea, şi în acelaşi timp ultima, renovare a bisericii s-a petrecut în 1836. După ce în 1886 comunitatea luterană a construit o casa de rugăciuni lângă biserică, aceasta nu a mai fost folosită. Ca urmare, deja în anul 1913 lăcaşul de cult a suferit deteriorări majore, astăzi fiind numai o ruină.


Descrierea edificiului

Ruinele bisericii evanghelice se ridică pe dealul de la marginea vestică a satului. Condiţiile de teren ne lasă să presupunem că edificiul de cult ridicat aici era cel al unei biserici fortificate. După toate probabilităţile, aceasta era constituită dintr-o singură navă, cu cor orientat spre est şi două turnuri pe faţada vestică. În prezent, din acest edificiu se mai păstrează cea mai mare parte a peretelui vestic cu un turn şi un fragment din peretele sudic.

 

Biserica are două intrări, pe laturile de vest şi sud, ambele marcate de câte un portal în arc frânt. Profilul intrării de vest se conturează sub forma unui tor cu secţiune în formă de pară şi două baghete. Un turn cu trei niveluri este ataşat acestei faţade. Accesul în turn se face printr-o scară din lemn, de la nivelul al doilea. Pe toată suprafaţa turnului se pot observa găuri, destinate fixării unor grinzi. Intrarea în stil gotic târziu este marcată printr-un ancadrament de piatră cu lintelul sprijinit de console. Acest nivel este delimitat de un brâu de piatră cu profil simplu, care înconjoară turnul. Pe partea vestică şi cea sudică a turnului, pe ultimul nivel, se pot vedea guri de tragere în formă de gaură de cheie. Zidăria din jurul acestor deschideri este zidită din cărămidă, fapt care ne permite, să presupunem, că au fost amplasate ulterior în turn. Ultimul nivel al turnului este marcat de o galerie din lemn, care adăposteşte două clopote din secolul XX, turnate în 1926 şi respectiv 1929. În fine, turnul este acoperit de un coif octogonal din tablă. Ţinând cont de faptul, că colţurile turnului sunt marcate prin bosaje, putem presupune că şi colţurile bisericii au fost construite într-o manieră asemănătoare.

 

O fereastră  în arc frânt, decorată cu muluri trilobate penetrează peretele estic al turnului. Şi în cazul acestei ferestre se poate observa, că zidăria din jurul ei, în acest caz ce deasupra ferestrei, este din cărămidă. În peretele sudic al navei se disting fragmentele unui portal gotic târziu în arc frânt, al cărui ancadrament are o profilatură compusă din două baghete şi un tor cu secţiune în formă de pară. Deasemenea, pe latura estică a peretelui sudic se remarcă o fereastră în arc frânt decorată cu muluri trilobate, similară cu cea de pe turn. Cel mai spectaculos element al edificiului este bolta stelată gotică a turnului, sprijinită pe console. Starea de conservarea a acesteia este relativ satisfăcătoare.

 

După detaliile arhitectonice şi stilistice ale elementelor care încă se mai păstrează, putem presupune ca biserica a trecut prin două faze de construcţie: turnul aprarţine primei faze, în timp ce nava şi ancadramentele ferestrelor zidite ulterior aparţin celei de-a doua faze, de la sfârşitul secolului al XV-lea. Câteva elemente sunt definitorii pentru nivelul artistic al edificiului: detaliile de sculptură, ancadramentele gotice târzii şi bolta stelată.  


Bibliografie selectivă
Eduard Albert Bielz, Die burgen und ruinen in Siebenbürgen. Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpathenvereins, Hermannstadt, 1898, (XVIII.) p. 64.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Hermannstadt, 2002, pp. 499–500.
Hints Miklós, „Műemlékek nyomában“ In Művelődés XVI, 1992, aug. pp. 26–33.
Kádár József et alii, Szolnok-Doboka vármegye monográphiája, V. Dés, 1900, pp. 198–208.


taguri

Moruţ

Discuţie