listare

trimite prin

Biserica reformată („Biserica Mică”), Tîrgu Mureş
Ultima actualizare:  2012-11-23
Autor:  Orbán János
Tradus de:  Orbán János



Date despre monument
Adresa: str. Ştefan cel Mare nr. 22.
Cod: MS-II-m-B-15545c
Datare: 1815–1830

Date istorice

Lângă azilul săracilor, situat la capătul străzii Szent Miklós, s-a construit o biserică mică de lemn încă la începutul secolului al XVIII-lea. Această clădire modestă s-a prăpădit însă pe parcursul deceniilor, iar la începutul secolului al XIX-lea construirea unei noi biserici de piatră pentru tot mai numeroasa comunitate reformată din Târgu-Mureş a devenit o necesitate.



Deşi ideea construcţiei este prezentă în documente încă din anul 1811, lucrările au fost demarate numai în anul 1815. Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată la data de 31 iulie 1815, la această ocazie festivă fiind prezent contele Kemény Sámuel, preşedintele Tablei Regeşti cu soţia şi curatorul suprem al parohiei, Borosnyai Lukács János. Ceremonia a fost celebrată de preotul Székely Márton. Lucrările erau coordonate de maistrul târgumureşean Ignatz Schaffner, care în anul 1815 a fost prezent în continuu la şantier, maistru secund în această perioadă fiind Leopold Winkler, mai târziu Kaszás Sámuel. La data de 27 februarie 1818 a fost contractat dulgherul sighişorean Gratus Gramer, care a realizat şarpanta şi tavanul, dar şi scara din turn. Potrivit documentului comemorativ aşezat în turnul bisericii, pe parcursul construcţiilor din 1815, 1816 şi 1818 nava a fost finalizată,  însă turnul a fost ridicat numai la o înălţime de cca 5 stânjeni vienezi. După 1818, în lipsa resurselor financiare, lucrările au stagnat timp de aproape nouă ani, clădirea „fiind pustie şi nefinalizată”.

 

Construcţia a luat un nou avânt în 1827. În acest an, cetăţeanul târgu-mureşean Nemes János, membru al presbiteriului, un văduv fără urmaşi, a donat 400 de forinţi de argint pentru continuarea şi finalizarea construcţiei. Astfel, fuseseră începute lucrările de finisare a interiorului, după cum specifică documentul amintit, care până la sfârşitul anului au şi fost terminate, prima slujbă fiind celebrată în biserică la data de 2 decembrie 1827. În anul 1828 a fost continuată construcţia turnului: lucrările de zidărie s-au terminat pe 11 iulie 1829, sub conducerea maistrului zidar Lantos András. Coiful a fost realizat şi montat de dulgherul Szász András, iar la data de 25 iulie meşterul a aşezat şi globul în vârful turnului, actul simbolizând terminarea lucrărilor.



Deosebita valoare a clădirii constă în faptul, că păstrează până-n zilele noastre o serie de elemente de tâmplărie de factură barocă şi clasicizantă. Canaturile ferestrelor bisericii au fost realizate, se pare în 1823, în 1824 fiind deja preluate de la lăcătuşul Karsai István cele 14 rame de fier ale grilajelor ferestrelor. Confecţionarea mobilierului a avut loc, însă, numai în a doua fază a construcţiei, după anul 1827. Tâmplarii erau meşterii breslaşi Mátyus István, Müncher Sámuel, Topler József, Hámotzki Sámuel, Müncher György, Szilágyi József, Molnár Ádám şi Hildebrandt János. Ei au contractat băncile bisericii, patru bănci cu baldachin, pardoseala navei şi a tribunelor, confecţionarea tâmplăriei uşilor. Majoritatea acestor elemente de mobilier s-au păstrat până în zilele noastre.



Orga a fost realizată mai târziu, în 1865-1866, de meşterul Takácsy Ignác. Masa Domnului a fost donată în 1868 de Rákosi Katalin, văduva lui Szenkovics Miklós, fiind folosită pentru prima dată cu ocazia împărtăşaniei de Rusalii în acest an. Masa dreptunghiulară este decorată cu o scenă reprezentând cina cea de taină, jur-împrejur într-o bandă decorativă sunt inscripţionate cu maiuscule versurile referitoare la euharistie. Amvonul actual a fost confecţionat în 1875,  din donaţia lui Szöllősi Sámuel şi a soţiei sale, Demeter Rozália, după cum demonstrează şi inscripţia, coronamentul însă a fost comandat din fondurile parohiei. Cupa amvonului are o formă octogonală, fiind decorat cu ciorchine de stugure, snopuri de grâu, buchete de trandafiri. Coronamentul are forma unei piramide cu bază octogonală, cu margini bogat decorate şi cu o urnă amplasată în vârf.



Izvoarele arhivistice dovedesc, că restaurările din 1927–1930 au influenţat serios caracterul original al clădirii. Lucrările au fost executate de antreprenorul Varga Ferenc, coiful turnului fiind refăcut de tinichigiul Hácsek József. Au fost restaurate şi cioplite din nou plăcile de piatră ale soclului, fiind completate în mai multe locuri cu elemente de piatră artificială. În jurul bisericii a fost construită rampa de beton existentă şi astăzi. Tencuiala a fost îndepărtată şi completată în mai multe locuri. Cel mai surprinzător rezultat al cercetărilor recente este însă, că apectul actual al exteriorului se datorează în întregime acestor restaurări interbelice. Comparând starea actuală a faţadelor cu o fotografie de arhivă păstrată în documentaţie şi cu planurile de restaurare devine clar, că ancadramentele ferestrelor navei, festoanele din sprânceana ferestrelor, elementele decorative de sub pervaz, pilaştrii cu capiteluri toscane, dar probabil că şi majoritatea elementelor decorative ale faţadei principale sunt rezultate ale acestor restaurări, realizate în spiritul unui purism istoricist, în urma căruia exteriorul s-a apropiat de stilul barocului tardiv clasicizant („Zopf”, „Louis-seize”), dominant în arhitectura Transilvaniei la începutul secolului al XIX-lea.


Descrierea edificiului

Biserica este încadrată în şirul clădirilor de pe latura vestică a străzii Ştefan cel Mare (odinioară Gecse Dániel şi Szent Miklós). Are un plan de biserică-sală, orientată aproximativ pe axul est-vest, şi compus din turn şi nava dreptunghiulară cu închidere semicirculară în capătul vestic. Intrarea principală se deschide sub turn, existând şi două intrări secundare, pe latura de sud şi în capătul vestic al navei.



Faţada principală, aferentă frontului stradal este marcată de corpul turnului înalt, partea inferioară a acestuia fiind parţial integrată în interiorul navei şi scos în rezalit. Este articulată cu pilaştri cu capiteluri toscane, între care se deschid trei ferestre semicirculare de mari dimensiuni, cu pervazuri profilate şi ancadramente simple cu bolţar median accentuat. Pilaştrii susţin o bandă decorativă orizontală simplă, compusă din două listele, iar deasupra acestora apare o cornişă bogat profilată, care se continuă pe cele două faţade laterale, unde constituie cornişa principală a faţadelor laterale.

 

Intrarea principală se deschide în axul central. Ancadramentul plat de piatră este decorat în flancuri cu panouri adâncite, motive de guttae şi cu bolţar median accentuat deasupra golului semicircular al intrării. Uşa clasicizantă cu două canaturi este decorată în mijloc cu o semicoloană canelată cu bază înaltă şi cu capitel ionic. Pe fronton, deasupra unei cornişe simple, într-un panou dreptunghiular, mărginit de ornamente sumar realizate, asemănătoare rocaille-urilor baroce este inscripţionat un citat din Psalmul 100: MENJETEK BÉ AZ ÚR KAPUJIN / HÁLA ADÁSSAL („Intraţi cu laude pe porţile Lui!”).

 

Al doilea nivel al turnului – flancat de cele două semifrontoane triunghiulare ale calcanului (străpunse de câte o deschidere de aerisire circulară) – este articulat cu lesene, între care (în mijlocul unui panou adâncit) se deschide o fereastră elipsoidală. Cornişa simplă, trasată deasupra este uşor accentuată în linia lesenelor. Cele patru laturi ale nivelului superior sunt articulate în flancuri de pilaştri cu caracter toscan, între care se deschid ferestre semicirculare, fără ancadramente, iar sub pervazul lor sunt amplasate panouri adâncite. În friza de deasupra pilaştrilor, pe fiecare latură, apare câte un cadran, deasupra cărora linia cornişei principale bogat profilate este uşor arcuită. Coiful turnului este unul scund, învelit cu tablă, şi este compus din două corpuri arcuite. În vârf, conform tradiţiilor reformate, este aşezat un glob şi o stea.

 

Faţadele laterale sunt articulate cu câte patru ferestre încheiate în arc semicircular de mari dimensiuni, deschise între lesene duble. Ferestrele au ancadramente profilate cu bolţar median marcat, iar în sprânceana lor, sub cornişe simple profilate apar ghirlande specifice barocului tardiv clasicizant, frumos executate. Sub pervazul profilat al ferestrelor apar panouri dreptughiulare uşor reliefate, cu colţuri rotunjite. În axa a treia (din est) se deschide intrarea laterală a bisericii, cu un ancadrament dreptunghiular din piatră,  cu bolţarul median marcat.

 

Suprafaţa faţadei vestice (închiderea semicirculară a navei) este străpunsă de trei ferestre asemănătoare celor de pe faţadele laterale, dar fără elementele decorative din sprâncene şi de sub pervaz. În axa centrală a acestei faţade se deschide o uşă cu închidere semicirculară, cu un ancadrament din piatră artificială stilizat (intrare deschisă în a doua parte a secolului XX).

 

Prin portalul principal ajungem într-o încăpere îngustă situată sub turn. În dreapta acestei încăperi este amplasată scara tribunei de est a bisericii. Pe peretele de est al antreului sunt amplasate două plăci comemorative. Prima este aceea a construcţiei, amplasată în 1830, a doua placă comemorează lucrările de restaurare din 1929.

 

Din acest antreu, printr-o uşă din lemn masiv, cu două canaturi, ajungem în nava bisericii. Pereţii laterali ai navei sunt articulaţi cu câte patru perechi de pilaştri dublii, cu capiteluri asemănătoare celor toscane şi cu cornişe bogat profilate deasupra. Aceste perechi de pilaştri susţin arce dublou turtite. Nava este acoperită cu cinci travee marcate de arcele dublou – de fapt este vorba despre un tavan din grinzi, chiar dacă arcele dublou şi cele formeret crează senzaţia calotelor boeme. Pe peretele de est, deasupra intrării laterale, într-un cadru neobaroc este montată o placă comemorativă de mari dimensiuni cu numele celor care au contribuit la restaurarea bisericii din perioada 1927–1930.

 

În cele două capete ale navei, sunt amplasate tribune susţinute de câte doi stâlpi legaţi între ei cu arcade în formă de mâner de coş. Parapetele sunt decorate cu împletituri simple, combinate din cercuri şi elipse. În tribuna de vest este amplasată orga bisericii, secţiunea de mijloc a parapetului fiind modificată şi înlocuită cu o balustradă de lemn.

 

Un loc special în decoraţia interiorului le acordăm elementelor de stucatură. Dublourile sunt ornate cu lungi benzi decorative, cu rozete mediane şi motive florale stilizate la cele două extremităţi. Suprafeţele plane ale tavanelor sunt decorate cu cadre profilate, dreptunghiulare sau arcuite, în zona mediană cu simple motive vegetale sau florale. În sprânceana ferestrelor, sub cornişele profilate sunt apar rozete şi vrejuri vegetale.


Bibliografie selectivă
Farczády Elek, A marosvásárhelyi református egyházközség élete 1556–1948, Tîrgu-Mures, 2000.
Orbán János, Biserica reformată de pe str. Stefan cel Mare. Manuscris, 2012.


Discuţie