listare

trimite prin

Biserica romano-catolică „Sf. Petru şi Pavel”, Braşov
Ultima actualizare:  2010-04-07
Autor:  Bálint Ágnes
Tradus de:  Kovács Zsolt



Date despre monument
Adresa: 500026 Braşov, str. Mureşenilor nr. 21.
Cod: BV-II-m-A-11470
Datare: 1776–1782

Date istorice
1323 – congregaţia generală a ordinului de la Barcelona aprobă fondarea unei mănăstiri dominicane la Braşov; 1342 – donaţia pentru misă a lui Nicolae Cresche şi a soţiei Margareta este prima atestare documentară a bisericii şi mănăstirii dominicane, care se afla pe locul actualei biserici; 1434 – menţiune a bisericii şi a mănăstirii. După reformă corul bisericii gotice dominicane a fost folosit de către comunitatea lutherană maghiară, nava şi mănăstirea au servit ca magazii; 1711 – biserica ajunge în posesia ordinului franciscan; 1716 – din acest an iezuiţii devin proprietarii ansamblului; 1766 – demolarea bisericii gotice; 1773 – după desfinnţarea ordinului iezuit, preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Theresia pentru reconstruirea bisericii; 3 iunie 1776 – începerea lucrărilor de construire în timpul plebanului János Béldi de Ozun, care durează până în anul 1782, fiind făcute după proiectele arhitectului Karl Joseph Lamasch şi cu sprijinul împărătesei Maria Theresia; 29 septembrie 1782 – noua biserică a fost consacrat de episcopul Ignaţie Battyány

Descrierea edificiului

Biserica romano-catolică "Sf. Petru şi Pavel” se află pe partea sudestică a centrului istoric al oraşului Braşov pe locul fostei biserici dominicane medievale, pe o parcelă delimitată de fosta incintă fortificată. Constructorii bisericii baroce din secolul al XVIII-lea au considerat important includerea faţadei noii construcţii în frontul străzii Mănăstirii(actuala Mureşenilor), şi din această cauză au renunţat la orientarea tradiţională a bisericii pe axul est-vest. Biserica are un spaţiu uninavat, cu un cor cu închidere poligonală şi este prevăzut cu un turn masiv ridicat deasupra intării principale. Celor două laturi ale corului i-au fost adosate o sacristie şi un oratoriu, ambele cu două nivele, a căror volumetrie este încadrată prin cea a bisericii prin continuarea acoperişului în două ape a corului. Interiorul bisericii e boltit cu bolţi a vela în navă, cu boltă semicilindrică cu penetraţii cu secţiunea în arc frânt, iar pe partea dinspre stradă a navei se ridică o tribună zidită.

 

Faţada principală a bisericii se încadrează cu stricteţe în frontul străzii, faţadele laterale ale bisericii fiind acoperite de clădirile vecine. Principala caracteristică a articulării faţadei principale în trei este concepţia sa dinamică, datorită ieşirii în rezalită a axei centrale şi folosirii unor elemente de articulare verticale ieşite accentuat din planul faţadei. Axele faţadei sunt despărţite de pilaştri dubli, care, în cazul axei centrale sunt dispuşi pe o suprafaţă oblică. La parterul faţadei în axa centrală se deschide un portal cu închidere semicirculară, iar în cele laterale dreptunghiulare, doar portalurile sudice fiind accesibile printr-o scară. La etajul clădirii se află ferestre cu închidere semicirculară. Fereastra axei centrale este decorat cu o sprânceană liniară, accentuată în linia bolţarului median marcat şi în linia celor doi pilaştri (care flanchează golul) prin ieşirea profilaturii sale din plan, astfel accentuând prezenţa bolţarului şi a capitelurilor de pilaştri. Ferestrele laterale au chenare baroce cu partea superioară evazată, deasupra căreia se observă o decoraţie formată din două volute stilizate sub o sprâncene profilate de forma unui sfert de cerc, care flanchează o palmetă stilizată.

 

Articularea verticală în trei registre a faţadei este definită de prezenţa brâurilor, şi de o tratare ce devine mai uşoară pe nivelurile superioare. Suprafaţa parterului este marcat deasupra soclului înalt, de bosaje orizontale, iar suprafaţa netedă a etajului este animat de plasticitatea elementelor de articulare.

 

Penultimul nivel este dominat de o nişă amplă încoronată de o sprânceană profilată şi ondulată, şi flanchată de pilaştri dubli trataţi în rustica, fiind legate de frontoanele laterale mărginite de stâlpi masivi. Colţurile turnului propriu-zis sunt marcate de pilaştri, şi pe toate cele patru laturi este străpunsă de ferestre cu închidere semicirculară şi cu jaluzele, deasupra cărora sunt amplasate cadranele orologiului.
Intrarea principală a bisericii accede într-un pronaos tripartit boltit cu calote boeme. Spaţiul din dreapta intrării este înzidit spre pronaos, fiind amenajată ca o capelă accesibilă dinspre navă. Din pronaos se deschide nava bisericii din trei travei cu bolţi a vela despărţite de arce dublou dublate, şi sprijinite de stâlpi adosaţi prevăzuţi cu coloane geminate angajate cu capitel corintic spre navă, flanchate de pilaştri corintici. Printre stâlpii adosaţi se formează şase capele laterale, boltite cu semicalote decorate cu motive de scoici, ce acoperă toată suprafaţa pânzei bolţii. În fiecare travee se deschid mari ferestre cu închidere semicirculară. Vitraliile acestor ferestre au fost comandate de diferite familii armeano-maghiare din oraş (de ex. Száva, Verzár, Zakariás) la cumpăna secolelor XIX–XX, după cum denotă şi inscripţiile aflate pe partea inferioară a vitrliilor.

 

Pe partea dinspre stradă a navei a fost construită pe întreaga lăţime a bisericii o tribună cu parapet arcuit din baluştri, accesul acestuia fiind asigurat prin scările practicate în grosimea zidăriei, scări care pornesc din spaţiile laterale ale pronaosului. Pereţii bisericii sunt decorate cu bogate stucaturi, în partea mediană a arcului de triumf cu stema oraşului Braşov şi a Transilvaniei, respectiv anul finalizării bisericii.

 

În medalioanele pictate pe suprafaţa bolţilor apar scene biblice, care au fost pictate cu ocazia unei renovări de la începutul secolului XX. În capelele laterale sunt amplasate altare şi confesionale istorizante, iar sub cele două baldachine amplasate simetric pe arcul de triumf stă amvonul (la sud, opera lui János Kupcsay) şi singura piesă a mobilierului baroc, o pictură a Mariei Protectoare de Passau (la nord).

 

Corul este o construcţie gotizantă, având închidere cu cinci laturi a octogonului. Bolta cilindrică cu penetraţii cu secţiunea în arc frânt a corului în absidă se sprijină pe coloane angajate corintice, pe care sunt fixate console cu statuile din lemn a diferiţilor sfinţi (Sf. Anton, Sf. Petru, Sf. Pavel, Sf. Francisc). Pereţii laterali ai corului sunt străpunşi de ferestre ogivale, a căror vitralii se leagă deasemenea de perioada donaţiilor de la cumpăna secolelor XIX–XX, şi provin din atelierul lui Ede Kratzmann din Budapesta.

 

Laturilor nordice şi sudice a corului s-a anexat o sacristie cu etaj, respectiv un oratoriu. Accesul la etajul acestor construcţii este asigurat de scările racordate arcului de triumf, iar încăperile de la etaj se deschid spre cor cu parapete cu baluştri şi cu ferestre geminate.


Bibliografie selectivă
Treiber, Gustav, Die katholische Kirche. Das Burzenland, Hg. Erich Jekelius, Vol. III. Kronstadt, 1928, pp. 150–152.
Entz Géza, Erdély építészete a 1416. században, Kolozsvár, 1996, pp. 86–87, 125–126, 253–257.


Discuţie