listare

trimite prin

Monumentul Sfânta Maria Protectoare, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2011-06-08
Autor:  Kovács Zsolt



Date despre monument
Adresa: Bd. 21 Decembrie 1989 134.
Cod: CJ-III-m-A-07813
Datare: 1744–1746.

Date istorice

Acest monument public face parte din una dintre cele mai răspândite tipuri de monumente ale contrareformei catolice. La sfârşitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea sub influenţa unor monumente vieneze, în provinciile imperiului, de la Tirol, Boemia, Moravia, Austria, până în Silesia, Galiţia sau Ungaria, s-a răspândit acest tip de monument, având de cele mai multe ori un caracter antipestilenţial.

 

Statuia Mariei Protectoare din Cluj a fost comandat de către contele Anton Kornis, comisarul provincial al Transilvaniei, în anul 1744, ca ex voto după valul de epidemii dintre anii 1738-1740. Contractul încheiat cu Anton Schuchbauer, cel mai renumit sculptor transilvănean al acelor vremuri prevedea, într-o fază iniţială, şi o serie de alte statui (15 ale unor sfinţi, 3 unicorni, etc.), neexecutate pentru varianta finală a monumentului, probabil din impedimente financiare. Iniţial a fost aşezată în mica piţetă din faţa bisericii iezuite.

 

Statuia a fost demontată în 1959, întrucât conducerea comunistă a universităţii nu o agrea. În 1961, la cererea bisericii Sf. Petru şi Pavel din Cluj-Napoca ea a fost amplasată în spatele acesteia.


Descrierea edificiului

Monumentul amplasat odinioară în faţa fostei biserici iezuite, alcătuia împreună cu biserica, cu edificiul Convictus Nobilium şi fostul seminar Báthori-Apor, un complex urbanistic tipic primei faze a barocului transilvan.

Elementul central al monumentului este obeliscul cu secţiunea de triunghi cu colţurile teşite. Suprafaţa obeliscului este modelată prin prezenţa unor nori decoraţi cu capi de putti, iar capitelul acestuia susţine cel mai valoros element sculptural al ansamblului, statuia Mariei Immaculata, aşezată pe globul pământesc, strivind răul întruchipat prin şarpe. Obeliscul monumentului se sprijină pe un postament hexagonal bipartit, a cărei parte inferioară este sprijinită pe colţuri de ample volute decorate cu frunze de acant, iar laturile sunt prevăzute cu gradene. Partea superioară a postamentului are un aspect mai decorativ prin prezenţa la colţuri a unor mici postamente ornate cu aceleaşi motive de volute şi frunze de acant, şi prin cea a cartuşelor barochizante pe laturilor sale. Pe colţurile postamentului încoronat de o cornişă profilată se pot observa urmele unor îngeri, care după mărturia fotografiilor de epocă, ţineau în mână făclii, iar pe micile postamente urmele urnelor clasicizante, dispărute tot în ultimele decenii. Fotografiile monumentului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi de la începutul secolului XX, ne dezvăluie, că iniţial ansamblul era înconjurat de o balustradă hexagonală cu laturile concave, ritmată la colţuri şi la intrare cu stâlpişori, între care se înşirau baluştri având forme tipice baroce.

 

 


Bibliografie selectivă
Lukács Jozsef: Povestea „oraşului-comoară", Cluj-Napoca, 2005.
Sabău Nicolae: Metamorfoze ale barocului transilvan, vol I. Sculptura, Cluj-Napoca, 2003. 52-53.


Discuţie